Carlos Gardel. 125 de ani de la naşterea regelui tangoului
https://www.ziarulmetropolis.ro/carlos-gardel-125-de-ani-de-la-nasterea-regelui-tangoului/

În urmă cu 125 de ani se năştea Carlos Gardel, denumit şi Carlitos, Regele Tangoului sau Magicianul. În cinstea acestuia (şi a lui Julio De Caro), 11 decembrie a fost proclamată Ziua Internaţională a Tangoului.

Un articol de Petre Ivan|11 decembrie 2015

În 1911, Carlos Gardel îl cunoaște pe cântărețul uruguaian José Razzano, alături de care interpretează cântece folclorice, până în 1917 când, o dată cu “Mi noche triste”, dau naștere tangoului liric, înlocuind versurile satirice și fără perdea, cu unele nostalgice sau melodramatice.

Acesta este începutul triumfului carierei de cântăreț de tango a lui Carlos Gardel, înregistrarea cu “Mi noche triste” vânzându-se în 100.000 de exemplare.

Din 1927, după turneul din Spania, începe cariera sa de artist internațional. Înregistrările sale sunt admirate de toată lumea hispanică, cucerind milioane de inimi.  Totodată, devine extrem de popular şi la Hollywood, unde a fost vedeta în peste 20 de filme, alături de mari staruri feminine ale epocii.

Împreună cu prietenul său şi textierul său Alfredo Le Pera compune 183 de tangouri, devenite toate celebre şi face aproximativ 700 de înregistrari.

În plină glorie, la vârsta de 45 de ani, Gardel se stingea din viaţă în urma unui accident de avion, la Medelin în Columbia. În accident au murit şi Alfredo Le Pera, ghitariştii Guillermo Desiderio Barbieri şi Ángel Domingo Riverol, dar şi alţi prieteni şi un grup de oameni de afaceri împreuno cu care călătorea.

Plâns de milioane de argentinieni, i s-au adus omagii la New York City, Rio de Janeiro sau Montevideo.

Foto: Carlos Gardel – wikipedia

29
/11
/16

În 1869, „fiica Rinului”, Elisabeta de Wied, căsătorită cu principele Carol, plină de emoţie şi bolnavă de rujeolă, îşi făcea intrarea în Bucureşti, unde avea să domnească alături de soţul ei până în septembrie 1914.

21
/11
/16

„Românul iese la mort”. Această constatare devenea valabilă odinioară mai ales când era vorba de o înmormântare domnească, aşa cum a fost cea a lui Alexandru Suţu, întâmplată în ianuarie 1821.

11
/11
/16

A fost o vreme când Calea Victoriei (Podul Mogoşoaii) era o arteră aristocratică, plină de case boiereşti unde în fiecare zi se întâmpla ceva deosebit: primiri, concerte, baluri, adunări de binefacere ş.a. Una din case, adăpostind azi o instituţie de asistenţă socială, a cunoscut, la mijlocul sec. XIX, o strălucire deosebită.

08
/11
/16

Povestea lor în film se desfășoară pe la începuturile cinematografiei mondiale, în epoca filmului mut, când David Griffith a creat modul de a istorisi o poveste pe peliculă, iar Lillian Gish, datorită regizorului, a devenit o stea de cinema.

03
/11
/16

Autorul celebrelor „mușatisme”, care sunt bijuterii ale paradoxului comic, n-a făcut școală de teatru, dar a scris pentru actor, publicând în „Rampa” și „Adevărul”. Observatorul ironic al vieții, acidul și jovialul umorist, a trăit între 22 februarie 1903 și 4 noiembrie 1970.

30
/10
/16

Zonă seismică acceptată azi de toată lumea, Bucureştiul are o lungă istorie în spate, presărată de cutremure frecvente, distrugătoare şi peste putinţă de prevăzut. Prima consemnare documentară datează din 1681, în domnia lui Şerban Cantacuzino, cu precizarea că „n-au mai pomenit altădată nimenea”.

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

20
/10
/16

Calea Victoriei, Podul Mogoşoaiei până la războiul pentru  independenţă din 1877-1878, era socotită coloana vertebrală a oraşului, strada cea mai aristocratică, unde aveau loc evenimente mondene, se preumbla lumea bună – într-un cuvânt, unde se făcea şi se desfăcea tot ce conta în societatea bucureşteană.