„Corespondenţă. Jurnale” de Mihail Bulgakov (Editura Polirom, 2019; traducere din limba rusă, note şi indice de Ana-Maria Brezuleanu) este una dintre cărţile de neratat în această iarnă.
Un articol de Liliana Matei|19 ianuarie 2020
„Manuscrisele nu ard niciodată”, spunea Mihail Bulgakov.
„Relația lui Bulgakov cu Stalin ne permite să înțelegem noile reguli ale unei comunicări politice depersonalizate… Istoria operelor lui Bulgakov este istoria luptei lui Stalin pentru puterea politică absolută. Iar una dintre cele mai tragice și mai utopice presupoziții ale lui Bulgakov a fost credința că motivația personală și cea politică ar putea coincide și că pe această bază comunicarea între două persoane ar fi posibilă oriunde și oricînd.” (Ilona Kiss)
„În ciuda statutului lor conjunctural și aleatoriu, corespondența și fragmentele de jurnal ale lui Mihail Bulgakov surprind, dintru început, tocmai prin coerența lor, prin felul în care, în ele, se configurează anumite motive ideatice și psihice transformate curînd în laitmotive, în obsesii, în idei fixe (cum singur o spune chiar corespondentul și diaristul). Coerența acestor tipuri de proză ocazională reflectă, pas cu pas, coerența biografiei umane și artistice a scriitorului.” (Ion Vartic)
