Casanova – memoriile unui cuceritor
https://www.ziarulmetropolis.ro/casanova-memoriile-unui-cuceritor/

Casanova, amantul etern al Italiei, îşi povesteşte memoriile. Știaţi că în copilărie şi-a dorit să devină preot şi că purta conversaţii cu Voltaire şi Rousseau?

Un articol de Teodora Gheorghe|15 mai 2015

Casanova – Povestea vieții mele” a apărut anul acesta în colecția Babel a editurii Nemira. Cartea cuprinde doar o mică parte din isprăvile aventurosului Giacomo Casanova, istorisite de amantul etern al Italiei în memoriile sale. Trebuia să-și tragă răsuflarea cândva, obosit după atâtea popasuri și scandaluri. Fantele și-a așternut pe hârtie povestea în ultimii ani din viața sa tumultoasă, pe care i-a petrecut retras la castelul din Boemia.

Casanova a fost una dintre figurile emblematice ale secolului 18, fiind unul din acei oameni cu o mie de fețe (și fete, de altfel). Cine ar fi bănuit că și-a dorit să devină preot pe când era încă neinițiat în tainele dragostei? A studiat la Seminarul sf. Ciprian la Padova, de unde a fost, însă, exmatriculat, arătând încă de pe atunci semne ale sângelui său clocotitor. A revenit la Veneția și a intrat în slujba Bisericii Romano-Catolice, dar a pierdut și acest post. Giacomo a început să priceapă că vocația religioasă nu era de el.

casanova_c1_2

În gazdă la familia doctorului Pozzi a cunoscut prima iubire nevinovată în persoana Bettinei, sora doctorului, de doar 13 ani. Au urmat ingenua Angela, nepoata unui preot și Lucia, fata portarului de la moșia contesei Mont-Real. Ceva mai târziu a întâlnit-o pe Charpillon, ai cărei ochi albaștri aproape că l-au determinat să renunțe la traiul de fante și să devină om la casa lui. Dar destinul a avut alte planuri cu Giacomo. Femeia s-a cerut descoperită în toate părțile lumii.

Existența furtunoasă lui Giacomo Casanova, așa cum transpare ea din memoriile sale, nu ni-l dezvăluie ca pe un simplu cuceritor cu pomeții pudrați și cu o perucă ce-i ascunde replicile mieroase. Giacomo a fost un intelectual desăvârșit. A dat mâna cu personalități ilustre care i-au fost contemporane. A făcut cunoștință cu regele Prusiei la Sans-Souci, fiind întâmpinat cu mare fast la curte. A purtat conversații erudite cu Rousseau și cu Voltaire:

„ – Iată, domnule de Voltaire, îi spusei, cea mai frumoasă clipă din viața mea. De douăzeci de ani sunt discipolul dumneavoastră și inima îmi saltă de bucurie văzându-mi magistrul.

– Cinstește-mă, domnule, încă douăzeci de ani și făgăduiește-mi să-mi aduci, atunci, și cuvenitul onorariu.

– Bucuros, numai să-mi făgăduiți că mă așteptați!”

Puțini știu că faimosul Casanova a fost și violonist, ceea ce s-a adăugat farmecului său. Și, ca orice „bad boy”, a avut ceva probleme cu legea, fiind condamnat pentru vrăjitorie. Magia, alchimia și științele oculte nu i-au fost deloc străine. Aproape și-a pierdut viața încercând să evadeze, dar a reușit în cele din urmă. Lista faptelor periculoase nu se încheie aici. Șarmantul Casanova s-a alăturat francmasoneriei și a lucrat ca spion pentru inchizitorii venețieni.

Giacomo a criticat aspru moralitatea îndoielnică a londonezilor. Aversiunea față de obiceiurile și purtările curtezanelor englezoaice e oarecum ironică din punctul de vedere al omului contemporan care care îi percepe (istoric vorbind) pe venețieni drept mari amatori de plăceri epicureice. Dar Casanova nu a fost un bărbat obișnuit, departe de asta. Multe dintre acțiunile sale au stat sub semnul paradoxului.

„Casanova – Povestea vieții mele” este o carte care nu trebuie să lipsească din raftul cititorilor. Nu e doar o autobiografie, ci și un document istoric romanțat de excepție. Cei care se așteaptă să găsească în paginile ei scene de dragoste incendiare s-ar putea să fie dezamăgiți, însă umorul subtil și aventurile descrise cu patos, dar și cu un simț analitic impresionant, compensează pentru lipsa detaliilor piperate.

FOTO:  „Adevărul despre Giacomo Casanova”, observator.tv



22
/12
/19

Dragostea este în fel și chip. Sentimentul suprem, care se colorează în infinite nuanțe, care înflăcărează imaginația creatorilor dintotdeauna, a dat naștere unora dintre cele mai reușite romane, care își păstrează peste ani puterea de seducție asupra cititorilor.

16
/12
/19

Miercuri, 18 decembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc lansarea romanului „Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” de Eric-Emmanuel Schmitt, bestseller Gaudeamus 2019, recent apărut în seria de autor dedicată scriitorului francez, la Humanitas Fiction, în traducerea lui Doru Mareș.

15
/12
/19

Cartea „Milioanele arlechinului”, traducere din limba cehă și note de Sorin Paliga, a fost publicată la Editura Art în anul 2019.

14
/12
/19

Editura Humanitas vă învită luni, 16 decembrie, la ora 19.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea romanul „Deborah” de Cătălin Mihuleac, volum publicat în colecția „821.135.1 – Scriitori români contemporani”, coordonată de Andreea Răsuceanu.

05
/12
/19

Editura Corint vă invită la un eveniment cu totul special, dedicat pasionaților de istorie, dar și celor pentru care Regele Mihai I ocupă un loc aparte în inimă și bibliotecă. Joi, 5 decembrie, ora 18:00, la Exotique (Splaiul Unirii, nr. 96, București), are loc relansarea volumului „Ultimele convorbiri cu Regele Mihai I“ de Bogdan Șerban-Iancu.

04
/12
/19

Editura Humanitas Fiction vă invită joi, 5 decembrie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) la o întâlnire cu Eshkol Nevo, liderul noii generații de scriitori israelieni, prilejuită de lansarea romanului „Simetria dorințelor“, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea excelentă a Ioanei Petridean. Vor participa, alături de autor, jurnaliștii Cătălin Striblea și Marius Constantinescu. Întâlnirea va fi moderată de Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

03
/12
/19

Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită miercuri, 4 decembrie, ora 19.00, la lansarea volumului bilingv Opere scelte / Opere alese de Ugo Foscolo, apărut recent la Editura Humanitas, în colecția „Biblioteca Italiană“, în traducerea Smarandei Bratu Elian şi a lui Cornel Mihai Ionescu, cu o prefaţă de Giulio Ferroni.