Scriitorul orădean Mircea Pricăjan este în vogă. Cea mai recentă dintre cărţile sale – „Pumn de fier” – publicată la Polirom Junior s-a dovedit a fi una dintre cele mai apreciate cărţi pentru copii din 2018.
Un articol de Andrei Crăciun|6 iunie 2018
„O listă de trei cărți mi se pare scurtă pentru o lună plină de zile lungi de vară. Tocmai de aceea voi alege, nu în ultimul rând, și după criteriul grosimii”, își explică Mircea alegerile.
Bruce Springsteen – Born to run (n.r. – tradusă chiar de Mircea Pricăjan, care e și un foarte bun traducător din limba engleză), Polirom, 2017, 592 de pagini
Încep cu autobiografia lui The Boss pentru a intra în sunet de chitară în spiritul vacanței – libertate & nesupunere. Cartea asta lungă cât un concert al autorului ei, și la fel de complexă, chiar îți stârnește cheful de-a o apuca la drum întins, în pas alergător, de a te rupe de tot ce lași în spate și a îmbrățișa necunoscutul. Domnul Springsteen știe ca nimeni altul ce sacrificii presupune treaba asta și care este răsplata. Așadar, începeți luna iunie cu memoriile lui de om și cantautor celebru. Garantat veți da tonul întregii veri, care va răsuna apoi din difuzoarele mașinii pe ritm de rock’n’roll proletar.
Mircea Cărtărescu – Un om care scrie. Jurnal. 2011-2017, Humanitas, 2018, 648 de pagini
Am citit primul jurnal din serie în timpul unei excursii itinerante, în facultate. Era anul 2001. Mi l-a apropiat definitiv pe autor. Acesta e-al patrulea jurnal pe care îl publică și, ca în studenție, am petrecut luna mai înlăuntrul lui ca-ntr-o bulă fermecată, acasă, la munte și la mare. Este (și) aici proza singulară a lui Mircea Cărtărescu, precisă și barocă-n același timp, potențată însă de acea varietate de teme și motive pe care numai viața reușește să le impună cu atâta forță. Dacă n-aș fi citit Jurnalul în luna mai, sigur-sigur îl citeam în iunie!
Attila Bartis – Sfârșitul (traducere din limba maghiară de Marius Tabacu, Polirom, 2017, 496 de pagini
Romanul lui Bartis mi s-a părut desăvârșit în tristețea lui foto-poetică. Un bildungsroman, dacă e musai să-l pun într-o categorie. De fapt, Sfârșitul este în afara categoriilor: prin felul în care este gândit și scris, prin armura lui stilistică, prin rețeaua ideilor mari și mici care-l străbat aidoma unui sistem circulator. Prin protagonistul lui credibil și creditabil până-n cel mai improbabil gest. Cumva, mi se pare că lectura romanului merge bine, pe final de lună, cu The Ghost of Tom Joad în fundal. Eventual, varianta cântată de Springsteen împreună cu Tom Morello.
Foto: Defoto / Sebi Tonț
