Cele mai frumoase versuri de Mahmoud Darwish, poetul-simbol al Palestinei
https://www.ziarulmetropolis.ro/cele-mai-frumoase-versuri-de-mahmoud-darwish-poetul-simbol-al-palestinei/

S-a deschis săptămâna trecută la Bucureşti Centrul Cultural Palestinian Mahmoud Darwish. Într-o lume în care politicul separă (ambasadorul Palestinei tocmai ce a fost retras din România), cultura caută să unească.

Un articol de Andrei Crăciun|18 iunie 2018

Prima dată când am auzit numele lui Mahmoud Darwish eram deja în Ramallah, Palestina, în fața mausoleului care îi este dedicat poetului. Nu sunt mulți poeți naționali care să aibă un așa mausoleu. M-am simțit copleșit de profunda mea ignoranță față de literatura arabă.

Am început să îl citesc pe Mahmoud Darwish în engleză și franceză (e tradus în treizeci de limbi) și am fost încă mai copleșit decât la vederea mausoleului de la Ramallah.

Mormântul poetului Mahmoud Darwish, din muzeul care îi poartă numele, în Ramallah.

Mahmoud Darwish a scris o poezie foarte frumoasă, chiar dacă pare să sune atât de vechi și de ciudat, fiindcă abundă în dragostea față de patria pierdută și cerul Palestinei.

Satul în care s-a născut Mahmoud Darwish nu mai există. A dispărut în timpul complicatelor războaie din Orientul Mijlociu. Mahmoud Darwish a trăit multă vreme în Israel și a fost membru al partidului comunist israelian. A făcut închisoare și a fost trimis în Exil. A murit în Statele Unite ale Americii și o mare stradă din Paris îi poartă numele.

Poezia lui Mahmoud Darwish este politică, nu avea cum să nu fie, dar cele mai frumoase versuri pe care le-a scris sunt despre dragoste și despre pace.

Mahmoud Darwish, așadar.

Poetul

*

(…)
Pe ruinele omeniei mele
Trece soarele și pașii furtunilor trec
Iar eu stau sub vechile ferestre
(…)

( Sub vechile ferestre… rana cea de demult)

**

(…)
Mi-aș agăța umbra între două stânci
ca păsările izgonite să-și facă acolo
cuib.
Mi-aș deșira umbra ca să pot urma
mirosul de migdale ce zboară pe
norul de praf
(…)

(De mi-ar fi dat s-o iau de la-nceput)

***
Între Rita și ochii mei
Stă o pușcă
Oricine o cunoaște pe Rita
Se înclină și se roagă
Unui zeu cu ochii ca mierea
la culoare
Am sărutat-o pe Rita
Pe când era copilă
Mi-aduc aminte cum s-a lipit
de mine
Și-a acoperit brațul cu cea mai
frumoasă cosiță

(…)

Ah, Rita
Între noi sunt un milion de păsări și
de chipuri
Și multe făgăduieli de a ne vedea
Retezate de pușcă

(…)
Ah, Rita!
Ce, oare, înainte de această pușcă,
Mi-a abătut ochii de la ochii tăi
În afara unei ațipeli sau două și a
câtorva nori ca mierea
A fost odată ca niciodată, o liniște a
înserării
În zori luna mai a plecat pribeagă,
departe,
în ochii ca mierea la culoare
Orașul i-a măturat pe cântăreți și pe
Rita

Între Rita și ochii mei
stă o pușcă

(Rita și pușca)

****
(…)
Iubesc
Îmi reînnoiesc moartea
Las în urmă acest timp și urc
Ochii tăi sunt ferestre către un vis ce
nu mai vine
În fiece vis cârpesc un vis și visez
Se face că Maria îmi zice: O să-ți
dăruiesc dormitorul meu
Iar eu îți zic: O să-ți dăruiesc
celula mea, Maria

(…)
Lanțurile se încolăcesc în jurul
sângelui meu
Înaintea nu este înaintea mea
Înapoia nu este înapoia mea
Ca și cum mâinile mele ar fi singurul
loc
Ca și cum mâinile mele ar fi o țară
Vai de patria din trup!

(O altă moarte… te iubesc)

Masa de scris a poetului din Muzeul Mahmoud Darwish (Ramallah)

*****
(…)
Era soldat,
Însă o schijă
i-a măcinat genunchiul stâng
și i-au făcut cadou
un nou grad
și un picior de lemn

(…)
Chitaristul vine
Iar eu de-abia îl văd
Adulmec sângele în corzile lui
Și de-abia îl văd
Mergând pe fiece stradă
De-abia îl aud
Cum urlă în plină furtună
Priviți cu atenție:
Acela este un picior de lemn
Ascultați:
Aceea este melodia cărnii de om

(Chitaristul rătăcitor)

******
(…)
Mamă! Fără pricină
Păsările din Galileea s-au sinucis.
O, tu lună apropiată de copilărie și
frontiere
Nu fura visul cel frumos
Din camera unicului copil
Și nu-mi nota pe bocancii soldaților
Numele și istoria –
Te rog, frumoasă lună.
Ogoarele de grâu au fugit din istoria lor
Și palmierul a fugit.
Fără rost era vorba despre trecut
Prietenii stau la intrarea casei vechi
Și înregistrează numele morților lor
În așteptarea poliției
Și a unei ghirlande de iasomie…

(…)
Prietenii, în închisoare,
Cumpără lumină,
Speranță fugară,
Și țigări
De la fiece temnicer și poet
Și vând chin oricărei păsări
migratoare
Atâta timp cât mai există în spatele
zidului
Lanul de porumb
Și spice ce cresc…

(…)
Prietenii își puneau data nașterii
între fibrele copacilor
Ca ele să-i țină minte…
Căci eu mi-am uitat coasta și
hangerul și făgăduința ploii
Le-am lăsat în jurul trăgacelor
cartușele
Fără de trăgaci, m-am certat cu
copacii,
Iar prietenii așteptau acolo poliția
Și o ghirlandă de iasomie
Pe când eu încercam să fiu
Să nu fiu …

(Cântec pentru vântul de miazănoapte)

*******
(…)
Începuturile sunt eu
Sfârșiturile sunt eu

Merg către zidul execuției mele
precum o pasăre nătângă,
Îmi închipui că sulița este coasta
mea
Iar sângele mi-e cântec de rodiu…
Merg
Până ce dispar în furtuna de nisip
(…)
Tu, tu vei veni noaptea la poet,
Însă nu vei găsi nici ușa, nici
albastru.

(Poemul nisipului)

Satul în care s-a născut Mahmoud Darwish nu mai există. A dispărut în timpul complicatelor războaie din Orientul Mijlociu. Mahmoud Darwish a trăit multă vreme în Israel și a fost membru al partidului comunist israelian. A făcut închisoare și a fost trimis în Exil. A murit în Statele Unite ale Americii și o mare stradă din Paris îi poartă numele.

Foto: Medium.com, Tripadvisor.com



08
/10
/20

Romanele „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood și „Oameni anxioși” de Fredrik Backman, din colecția „musai” a Editurii Art, și autobiografia lui Elton John, recent apărută în limba română la Editura Publica, sunt trei dintre recomandările de lectură pe care vi le propunem în această lună.

22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

01
/09
/20

Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îți voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumusețe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran și Célia Mercier și „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!