Chaplin, doi metri de beton și un zâmbet inexpugnabil
https://www.ziarulmetropolis.ro/chaplin-doi-metri-de-beton-si-un-zambet-inexpugnabil/

Răutatea umană ne urmăreşte uneori şi dincolo de graniţele palpabile ale acestei lumi. Cel mai frumos zâmbet al umanităţii imprimat pe peliculă a trebuit să se ascundă sub doi metri de beton armat pentru a putea să scape de efectele nedorite ale propriei faime (**).

Un articol de Dan Nicolaie (Dede s)|14 August 2015

Aceasta este constatarea tristă a unei veri în care Telecinemateca ne-a oferit un regal în fiecare miercuri seara, reîntâlnirea cu uriașul Charlie Chaplin.

Într-o vreme când jocul copilăriei nu depindea de cât te ține bateria, ci de cât te duc picioarele și distracția se găsea în colbul trotuarului, naivitatea reușea să pună câteva întrebări fundamentale la care erai obligat să răspunzi.

„Cine e mai tare?”, aceasta era prima parte, după care veneau două nume de actori sau de personaje celebre, care se confruntau în diverse arene închipuite, ale forței fizice, rapidității, umorului.  „Piedone sau Bruce Lee”, „Alain Delon sau Belmondo”, „Pele sau Maradona”, „Stan și Bran sau Charlie Chaplin”. Stop. Dacă în majoritatea cazurilor eram dispus să negociez, să mai las de la mine, când era vorba de Charlot deveneam fiară, era cel mai bun, indiferent de context sau „oponent”.

Îl apăram pentru că părea să fie de-al nostru. Jerpelit, ghinionist, optimist, visător, descurcăreț, veșnic mort de foame, generos, naiv, era cel mai român dintre toți. Avea ceva din vecinii și rudele mele și tocmai de aceea mă simțeam dator să-i susțin cauza. Într-o lume gri ne oferea zâmbetul speranței.

Revăzând marea majoritate a filmelor sale am constatat că prima impresie rămâne în picioare, doar că acum Charlot nu mai semăna cu românul pedepsit cu 30-40 de ani de comunism, ci cu românul binecuvântat cu 25 de ani de capitalism.

Citiţi şi Iubirile lui Charlie Chaplin

Am urmărit cuvânt cu cuvânt discursul de final din „Dictatorul” și am avut impresia că a fost scris ieri și se referă la lumea de azi. O lume plină de ură, în care speranța pâlpâie slab și în care doi metri de beton te protejează de răutate și prostie doar dacă ești mort, altfel ai nevoie de un scut mult mai solid, iar zâmbetul lui Charlot poate fi un astfel paravan de protecție.

**„Charlie Chaplin a decedat în somn în ziua de Crăciun a anului 1977 și a fost înhumat în cimitirul Corsier-Sur-Vevey, Vaud, Elveția. Pe data de 1 martie 1978, cadavrul său a fost furat de un grup de mecanici elvețieni, cu scopul de a cere bani de răscumpărare de la familia lui Chaplin. Planul lor a eșuat. Aceștia au fost prinși , iar cadavrul a fost recuperat după 11 săptămâni lângă lacul Geneva. Corpul său a fost reînhumat sub 1,8 metri de beton pentru a preveni alte incidente”.

(sursa: wikipedia)

Foto: Charlie Chaplin – cinemagia

28
/10
/19

Timp de 10 zile, Les Films de Cannes à Bucarest a adus pe marile ecrane, la Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Union, Instituto Cervantes și Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, filme premiate la Cannes, avanpremiere românești, retrospective de autor, Focus Spania și proiecții speciale.

27
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la Les Films de Cannes à Bucarest, după ce a fost la festivalurile de la Busan şi Varşovia, „Cărturan” (2019) este primul film al regizorului Liviu Săndulescu. Un debut care prelungeşte cuminte, fără imaginaţie, estetica realistă a planului-secvenţă şi a cadrului fix.

23
/10
/19

Ce e de făcut în fiecare seară de luni și marți, de la ora 20:00? Se merge la film la Centrul Ceh, desigur. Documentary Mondays și Fiction Tuesdays reîncep în ultima săptămână din octombrie, așa că serile mohorâte de toamnă pot fi petrecute la un film, alături de o bere cehă.

22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

Page 3 of 25212345...102030...Last »