Coada. Acolo unde nu există inocenţi
https://www.ziarulmetropolis.ro/coada-acolo-unde-nu-exista-inocenti/

Am fost la “Coada”, noul spectacol regizat de Iarina Demian. De data aceasta, întîmplător, ştiam despre ce este vorba în “Line”, piesa lui Israel Horovitz, celebru dramaturg american contemporan, prea târziu ajuns şi în faţa publicului românesc.

Un articol de Andrei Crăciun|21 aprilie 2014

Am văzut spectacolul „Coada“ la Teatrul Bulandra, la sala Space, de la Grădina Icoanei. M-au bucurat revenirea pe scenă a actorului Tudor Chirilă (în rolul lui Stephen) și întâlnirea cu Nicodim Ungureanu (Fleming), Irina Ungureanu (Molly), Ion Grosu (Dolan) și Radu Gheorghe (Arnall). Trebuie precizat și că în rolul lui Fleming joacă alteori Cristian Crețu iar în cel al lui Molly – Mariana Dănescu.

„Coada”, exact așa cum povestește și Tudor Chirilă, s-a jucat neîntrerupt la Paris vreme de douăzeci și doi de ani. Eugen Ionescu însuși a prefațat cândva volumul lui Israel Horovitz în care se regăsea și „Coada”. Acele câteva cuvinte au funcționat întocmai ca o garanție.

Am reținut mai ales finalul textului: „N-am să vă spun cât de mult îmi place piesa asta, fiindcă s-ar putea să nu fim de acord, mai ales dacă eu aș fi cel dintâi care am spus-o”. Eugen Ionescu are, și de această dată, dreptate. Piesa aceasta, în care aparent nimic nu se petrece, e, asemenea tuturor marilor texte, un bun rezumat al naturii umane.

În „Coada”, cinci indivizi stau, omenește, la coadă. Nu e „Coada” noastră, estică, nu e „Coada” unei solidarități în care se strecoară „șopârle” în contra unui Partid, ba chiar a unui Lider, Unic. E o alta – e „Coada” eternă și universală, în care oamenii se întrec, într-o ierarhie mereu supusă revizuirii, se întrec, în disprețul Ecleziastului, ca și cum ar conta.

coada foto adi bulboaca

Tudor Chirilă, Mariana Dănescu, Ion Grosu, Nicodim Ungureanu şi Radu Gheorghe, în „Coada“

În “Coada”, fiecare vrea să fie primul, ba chiar fiecare e la un moment dat primul. Nimeni nu se poate sustrage acestui mers al „Cozii”, mecanicii sale interne, mecanismelor sale, cum nimeni nu se poate sustrage umilințelor, trădărilor și iluziilor care compun, de la primul om, chiar de la el, întâiul, viața.

Un existențialist francez era de părere că mai important e nu ce face istoria din om, ci dimpotrivă: ce mai reușește omul să facă din el după ce istoria i-a făcut ce i-a făcut. “Coada” lui Horovitz ține, într-o forță deloc de neglijat a metaforei, loc și de hazard, și de istorie.

Peste ea plutește, din când în când, muzica lui Mozart, care, de data aceasta, nu e chemată să salveze suflete, ci doar să redea unele dimensiuni mai juste. Cât timp a existat Mozart, rezultă, în clar, că nimeni nu va mai putea fi primul. Personajul interpretat atât de categoric de către Tudor Chirilă o înțelege până la cele mai cumplite consecințe.

Va urma

Actorul Tudor Chirilă, de altfel, își joacă rolul (nefiind în corpul acestuia nici clovn, nefiind nici învingător, nefiind nici învins, nefiind nici paiață, nefiind nici bufon, nefiind nici ticălos integral, cu atât mai puțin un înger) cu o dură melancolie.

E vizibil că actorului Tudor Chirilă i-a lipsit scena de teatru. Există o bucurie a revederii, convertită într-o energie utilă. Actorul Tudor Chirilă este – nu vă spun nicio noutate – deopotrivă inteligent și sensibil. L-am regăsit jucând lucid – în afara utopiei tânărului etern.

Tudor Chirilă arată în “Coada” că își cunoaște, de-acum, în deplină intimitate, natura propriului talent. Rolurile sale cele mai mari în teatru urmează încă.

Nicodim Ungureanu, Irina Ungureanu, Radu Gheorghe au fost foarte buni – nici nu-mi pot imagina „Coada” fără ei. Am dreptul, omenesc și el, la un favorit. Favoritul meu a fost Ion Grosu. E un actor care pur și simplu îți face plăcere că există.

În întregul spectacol se cunoaște, bineînțeles, influența Iarinei Demian, care l-a condus cu acea grație dincolo de care se poate citi, cum s-a întâmplat de atâtea și atâtea ori înainte (mai ales în “Biloxi Blues”, care-mi rămâne preferatul), o exigentă dragoste, deopotrivă tânără și durabilă, de teatru.

Sunt subiectiv, nu-mi reneg alegerile: îmi plac piesele regizate de Iarina Demian și găsesc în „Coada” toate ingredientele care pot face dintr-un spectacol acel atât de rar succes și de public și de critică.

Foto din spectacolul „Coada“ – Adi Bulboacă



30
/10
/17

„Eu am sentimentul că mă mut. Într-un alt spațiu. Nu pot încă să-l definesc. E o nouă locuință. Toate amintirile strigă după mine să nu le uit.” Sunt cuvintele care încheie, ca un strigăt, volumul „Bricabrac” de Lucian Pintilie, pe coperta 4, ca o promisiune pentru universul nebun și genial cuprins în cele peste 700 de pagini.

30
/10
/17

Telefonul public care generează poeme după ce ai introdus cardul bancar, piramida care levitează cu puterea minții privitorului, incursiuni audio intr-un viitor foarte, foarte îndepărtat și design speculativ care evidențiază discriminarea sau abuzul de putere - acestea sunt câteva dintre proiectele pe care Liminal, primul festival de artă, știință și tehnologie din România le aduce în fața publicului săptămâna aceasta.

30
/10
/17

Iubitorii teatrului tv pot vedea, în această seară, la TVR 2, de la ora 21.10, spectacolul „Radikal”, o coproducție Casa de Producţie TVR - Green Hours, filmată în studiourile TVR, în regia lui Silviu Jicman. „Radikal” este o biopsie comică făcută extremismului și expune absurdul, incoerența, infantilismul și lipsa de logică a celor care îl îmbrățişează.

30
/10
/17

Actrița franceză Juliette Binoche a mărturisit, duminică seară, că, atunci când era copil, a admirat-o foarte mult pe Nadia Comăneci și că a sunat inclusiv la ambasada României pentru a afla adresa sportivei, iar după ce i s-a spus că aceasta locuiește "în Carpați", artista a dorit mereu să ajungă în locul respectiv.

30
/10
/17

Kevin Spacey a recunoscut că este homosexual, după ce Anthony Rapp, actorul din ”Star Trek” şi ”Rent”, l-a acuzat că i-ar fi făcut avansuri sexuale pe vremea când Rapp avea doar 14 ani. Actorul distins cu două premii Oscar spune că această poveste i-a dat curajul să mărturisească alte lucruri despre viaţa lui personală...

29
/10
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Așa l-a caracterizat un exeget pe cel născut în 1896 la Slatina și mort în exil la Madrid în 1961. Viața lui rămâne o pildă de felul cum se formau odinioară intelectualii în spațiul românesc, unde înzestrarea personală era susținută de instituțiile statului, unde afirmarea se făcea pe temeiul valorii personale. În plus, ca mulți alții, A.B. a rămas, după Al Doilea Război Mondial, în străinătate și datorită unui serios bagaj intelectual a reușit să se impună în cultura țării gazdă (păstrându-și însă până la moarte cetățenia română).

29
/10
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul postbelic a schimbat soarta multor oameni. Și principiul istoriei contrafactuale (ce s-ar fi întâmplat dacă…), adică cum ar fi evoluat lucrurile în alt context, se aplică și celor siliți să se refugieze în afara țării. E și cazul Monicăi Lovinescu (1923-2008), fiica marelui erudit, creatorul cenaclului literar ”Sburătorul”, criticul literar Eugen Lovinescu.

28
/10
/17

Dan Puric vorbeşte despre: România, situaţia profesională a actorului de teatru şi de pantomimă român, valoarea în România, teatrul si regimul politic totalitar, identitatea culturală a Europei de Est după 1989, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

28
/10
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE A fost o vreme când diplomația românească a beneficiat de prezența unor profesioniști desăvârșiți, erudiți de proeminență europeană. Constantin Karadja provenea din familia domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Karadja. Tatăl său, Ioan, diplomat de carieră, s-a aflat în serviciul Porții Otomane, în primul rând în țările nordice. Acolo și-a cunoscut și soția, pe suedeza Marie Louise Smith.

27
/10
/17

O serie de imagini nemaivăzute cu John Lennon, datate în 1970, au fost descoperite de un bărbat într-un sertar abandonat al tatălui său, unde au rămas uitate timp de peste 30 de ani, pentru că proprietarul credea că nu au nicio valoare. Imaginile au ajuns la muzeul The Beatles Story din Liverpool, care le va expune începând din noiembrie.

27
/10
/17

Asociația Culturală Control N organizează duminică, 29 octombrie (între orele 18,30 și 22,00), la Palatul Știrbei din București (Calea Victoriei 107), Expoziția Multimedia DISCO BTT - Discotecile Perioadei Comuniste. Cei prezenți vor fi ospătați cu bere Azuga, Pepsi și multă muzică, promit organizatorii!

27
/10
/17

ActiveWatch a prezentat la București, în avanpremieră, filmul SĂ NU MOR ÎN VIS, o călătorie documentară care recuperează istoria romă despre sănătate din perspectiva subiectivă a peste douăzeci de povestitori veritabili.

27
/10
/17

“Capace” intră pe marile ecrane din România începând de astazi, 27 octombrie. Filmul semnat de Sorin Marin îl aduce în fața publicului pe Vlad Ivanov într-o ipostază mai puțin obișnuită, personajul interpretat de celebrul actor ieșind din zona personajelor negative.

27
/10
/17

“Când am intrat în teatru nu mi-am spus că vreau să fiu o mare actriţă. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine. La-nceput trebuie să înveţi. De fapt în meseria asta înveţi tot timpul.”– Teodora Mareş. Frumoasa actriță a Teatrului Național din București, devenită celebră după rolul din "Declaraţie de dragoste" (filmul care a umplut până la refuz sălile de cinema înainte de 1989), își serbează astăzi cea de-a 55-a aniversare!