Astăzi vă propunem să-l cunoaşteţi mai bine pe tânărul actor Codrin Boldea, o prezenţă constantă pe scenele Teatrului Metropolis.
Un articol de Andrei Crăciun|29 noiembrie 2019
Ce a însemnat în cariera dumneavoastră Teatrul Metropolis? Ce înseamnă spectacolele în care jucați aici în istoria personală?
Istoria mea ca actor profesionist începe la Teatrul Metropolis. Aici m-am călit și mă călesc în continuare. Primul spectacol în care am jucat aici este „Visul unei nopți de vară”, direcția de scenă Victor Ioan Frunză. Dacă nu mă înșel, premiera a avut loc în septembrie 2014. Probabil că Teatrul Metropolis o să reprezinte mereu un loc special pentru mine. E locul în care am început.
Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Nu cred că se diferențiază cu ceva anume publicul de la Metropolis. Drăguț este faptul că noi avem niște abonați loiali care sunt prezenți la toate premierele noastre și care vin să revadă spectacolele ori de câte ori au ocazia. Râsul inconfundabil cu care deja suntem familiarizați ne face să știm imediat când sunt în sală. Probabil că amestecul de texte clasice cu cele contemporane, ambele montate în mare parte cu actori tineri, face acest teatru inedit. Cu o acoperire stilistică mare, este greu să nu găsești un spectacol care să îți placă.
Ca spectator ați umblat pe la Metropolis? Ați văzut ceva ce v-a rămas pentru totdeauna?
Aici am apucat să-l văd pe domnul Mircea Albulescu în spectacolul „Bădăranii”. Pentru că unul dintre filmele mele preferate românești este „Cel mai iubit dintre pământeni”, am simțit o emoție foarte puternică atunci când l-am văzut pe „Grecul” pe scenă.
Spuneți-mi câteva dintre cele mai frumoase și câteva dintre cele mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis.
Momentul unei premiere este întotdeauna frumos, cu o încărcătură emoțională puternică pentru absolut toți oamenii care lucrează la spectacol. De obicei greșelile pe care le facem uneori ca actori pe scenă pot deveni (uneori) foarte amuzante. O replică reinterpretată spontan, o pauză insinuantă, puțin mai mare decât de obicei, semne încriptate din spatele cortinei pentru colegii de scenă etc. Evident că nu deturnează spectacolul. Din contră. În multe situații lucrurile astea inspiră.
Cuvânt de încheiere, povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
Să se bucure. Uneori uit că sunt printre puținii privilegiați care reușesc să trăiască din ce învață în facultate. Se poartă blazarea prematură.
