Corespondenţă de la Sarajevo (1): Genuri clasice, reinterpretări europene
https://www.ziarulmetropolis.ro/corespondenta-de-la-sarajevo-1-genuri-clasice-reinterpretari-europene/

Corespondenţă de la Sarajevo de Ionuţ Mareş: Primul titlu din competiţia de lungmetraje de ficţiune a Festivalului de la Sarajevo a fost „Grain”, noul film al cunoscutului regizor turc Semih Kaplanoğlu. Mult mai ofertant este însă „Western”, un excelent film al regizoarei germane Valeska Grisebach.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 august 2017

Aveam aşteptări foarte mari legate de noul film al regizorului Semih Kaplanoğlu, „Grain”. Includerea sa în competiţia celei de-a 23-a ediţii a Festivalului de la Sarajevo m-a surprins la momentul anunţării, şi asta pentru că cineastul turc obişnuia să îşi prezinte filmele în premieră mondială la festivaluri precum Cannes, Berlin sau Veneţia.

În 2007, „Yumurta” („Egg”), prima parte a unei celebre trilogii, a fost lansat pe Croazetă, iar ulterior a fost selectat şi în competiţia de la Sarajevo, unde actriţa Saadet Aksoy a fost recompensată cu premiul de interpretare.

A doua parte, „Süt” („Milk”), a concurat pentru Leul de Aur la Veneţia în 2008, iar filmul care a încheiat trilogia, „Bal” („Honey”), triumfa în 2010 la Berlin.

„Grain” înseamnă revenirea lui Semih Kaplanoğlu după şapte ani, astfel că interesul pentru acest film a fost unul foarte mare.

Este un proiect extrem de ambiţios: o distopie în care, într-un viitor nedefinit, un profesor specializat în genetica seminţelor şi angajat al unei corporaţii dominatoare evadează din oraşul futurist în care trăieşte – şi care este păzit de venirea sau plecarea imigranţilor prin ziduri magnetice ce îi ard pe loc pe cei care îl trec – pentru a căuta un alt expert ce studiase crizele care efectează seminţele modificate genetic, sursa centrală de hrană în această lume.

Intrigă abordarea genului SF de către un regizor consacrat prin filme poetice şi meditative, plasate în Turcia natală. Însă Semih Kaplanoğlu îşi păstrează stilul contemplativ, pe care îl aplică unei structuri de film speculativ, post-apocaliptic, realizat, în plus, într-un elegant alb-negru.

Coproducţie internaţională şi cu actori din mai multe ţări (inclusiv din România – Cristina Flutur, într-un rol secundar) care vorbesc în engleză, „Grain” impresionează în prima sa parte. Prin mişcări de cameră ample şi, în principal, prin planuri-secvenţă, Semih Kaplanoğlu dezvăluie cu lentoare, dar cu maxim impact prin surprizele de decor pe care le devoalează, oraşul distopic pe care l-a imaginat. Se remarcă o atenţie specială la spaţiu, de la străzile oraşului la câmpii.

Scenografia, poate cel mai puternic atu al filmului, combină elemente futuriste şi de SF (unele de o inventivitate spectaculoasă) cu mărci ale unui univers decăzut (clădiri distruse şi abandonate, străzi pustiite şi mizere).

Odată cu evadarea protagonistului din acest oraş intervine şi ruptura decisivă din film. Partea a doua, în care profesorul iese în pustiitate, în zone aride fără vegetaţie sau faună, şi îl întâlneşte pe celălalt expert, alungat de aceeaşi corporaţie, oferă puţine elemente de SF şi se duce într-o zonă mai curând mistică şi simbolică.

Fără strălucirea decorurilor din prima parte, şi dialogurile în engleză devin mai stridente şi apăsat explicative.

Mult mai ofertant a fost „Western”, al regizoarei germane Valeska Grisebach, inclus în secţiunea Kinoscope, dedicată unor hituri care au rulat deja prin mari festivaluri. Această coproducţie Germania-Bulgaria a avut premiera mondială în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes şi este unul dintre cele trei filme finaliste de la Premiul LUX.

Un grup de muncitori germani acceptă, prin firma la care sunt angajaţi, să meargă în Bulgaria pentru a construi o centrală electrică undeva în munţi, nu departe de un sat izolat.

Trimiterea din titlu la celebrul gen cinematografic american îşi găseşte acoperirea în premisa filmului şi în unele elemente din structura sa narativă: germanii, bărbaţi macho, se văd ca un fel de modernizatori veniţi să „cucerească” prin tehnologia şi cunoştinţele lor un Est pe care îl privesc cu superioritate. Pentru a-şi marca teritoriul, instalează inclusiv drapelul german în zona în care trăiesc.

Din acest grup se remarcă însă Meinhard (jucat de excelentul Meinhard Neumann, la prima apariţie în cinema), un fost luptător în Legiune, care se apropie cel mai mult de localnici. Prin calmul şi bunătatea sa, el câştigă simpatia sătenilor bulgari, care îl primesc printre ei.

Tocmai în această transformare discretă prin care trece protagonistul şi în întâlnirea dintre două lumi, dintre două civilizaţii diferite, se află miza acestui film. Nimic spectaculos, în sensul clasic, nu se întâmplă în „Western”. Şi asta pentru că Valeska Grisebach, care a scris şi scenariul, urmăreşte în primul rând să surprindă, cu delicateţe, momente din traiectoria interioară a protagonistului.

Şi o face printr-un tip de cinéma vérité care oferă numeroase secvenţe încărcate de emoţie, aşa cum sunt, de pildă, cele în care protagonistul discută cu sătenii, deşi nu le cunoaşte limba şi nici ei pe a lui.

 

 

13
/01
/23

Două filme din competiţia Festivalului de la Cannes, foarte diferite, pot fi găsite în ianuarie în cinematografe: "Frate şi soră", de Arnaud Desplechin, şi "Păianjenul sfânt", de Ali Abbasi.

05
/01
/23

Anul 2023 se anunţă bun pentru cinematografia română de festival. Vor avea premiera mondială filme provocatoare ale unor cineaşti consacraţi, precum şi o serie de debuturi promiţătoare în ficţiune sau documentar. Ziarul Metropolis a adunat într-o anchetă cele mai aşteptate titluri, cu declaraţii în exclusivitate de la regizorii lor.

04
/01
/23

„Taximetriști”, comedia regizată de Bogdan Theodor Olteanu, care invită spectatorii în viața de noapte a Bucureștiului prin intermediul a doi prieteni taximetriști și a clienților lor, îi aduce împreună pe același generic pe Monica Bîrlădeanu și Andi Vasluianu. Filmul are premiera în cinematografe pe 20 ianuarie, iar informațiile despre biletele puse deja în vânzare sunt disponibile pe site-ul taximetristi.film.

30
/12
/22

Am tot scris în ultimii ani, încă de dinainte de pandemie, despre diversificarea tot mai mare a cinematografiei române. Însă cred că 2022 a depăşit orice previziuni, cu un număr record de filme.

22
/12
/22

Pentru topul cu cele zece filme favorite din 2022, am ales doar titluri care au avut premiera mondială în acest an. La ele am adăugat alte zece menţiuni - cinci tot din 2022, plus alte cinci din 2021, dar recuperate abia în anul care tocmai se încheie.

21
/12
/22

În Ajun de Crăciun, de la ora 10:00, Daniela Zeca Buzura ne propune o întâlnire de colecție. Invitaţii, Cătălin Ştefănescu („Garantat 100%"), Marina Constantinescu („Nocturne") şi Irina Păcurariu („Reţeaua de idoli") ne invită să fim martorii unei profunde discuții jurnalistice, născută din 30 de ani experiență în media din România.

21
/12
/22

TVR Cultural întâmpină Sărbătoarea Crăciunului cu programe speciale, gândite să satisfacă exigențele telespectatorilor săi. Colinde, documentare de excepție, spectacole de balet, interviuri cu artiști de marcă, dar și piese de teatru care au intrat în istorie se regăsesc în grila de sărbătoare. Nu lipsesc filmele de sezon și nici edițiile speciale ale emisiunilor consacrate.