Cosmogonia unei prietenii
https://www.ziarulmetropolis.ro/cosmogonia-unei-prietenii/

De curând, la UNTEATRU, a avut loc premiera spectacolului „Vârstele lunii”, de Sam Shepard, în regia lui Toma Dănilă.

Un articol de Diana Trăncuţă|5 februarie 2018

Observată, în timp, de astronomii și fizicienii antichității, cucerită de istorie în timpul Războiului Rece, povestită în mituri și legende, asociată cu zeițe și vârcolaci și cântată în poeme sub semnul romantismului, luna stă agățată de cer de aproximativ 4,51 de miliarde de ani.

Iar noi, pe Pământ, suntem mici și trecători. Unde ne ducem?, se întreabă Ames (Gelu Nițu), raportându-se la acest reper temporal și spațial, în așteptarea eclipsei. Cartea despre astre nu-i dă și la această întrebare un răspuns. Exilat în pustietate în urma unei drame conjugale, el se bucură doar de compania sticlelor de whiskey până în momentul în care își sună prietenul de-o viață, pe Byron (Constantin Cojocaru), și îl cheamă la el. Și Byron vine, călăuzit de propria-i singurătate.

Cei doi prieteni nu s-au văzut de mult – umerii căzuți și ochii înfundați nu mai spun nimic despre cei care fuseseră cândva, iar constatarea acestor urme ale trecerii timpului e șocantă pentru amândoi. Nu mai rămâne nimic de făcut decât prăbușirea în amintire. Îmbătat de alcool și de imaginea unei vieți mai bune, Ames începe să-și rememoreze tinerețea glorioasă, vremea în care nu-și trădase soția și în care iubirea părea să aibă un sens, poate chiar acela de-a te face să te simți nemuritor. Byron, ca un bun ascultător, intervine în amintirile lui Ames doar cu replici scurte, care-l aprobă sau îl ironizează, cu întrebări retorice sau cu exclamații de încântare. Față de Ames, deși conștient și el de iminența morții, e o figură mult mai senină, având adesea pe chip o bucurie autentică, de copil. Poate din dorința de a-și nega, la rândul lui, singurătatea, se plasează în repetate rânduri în trecutul prietenului său, chiar dacă acesta din urmă se proclamă unic proprietar al amintirilor sale.

Confruntarea cu prezentul îl face pe Byron să-și aducă aminte că el și Ames puteau vorbi cândva despre orice, fără ca unul să-l judece pe celălalt. Acum, însă, e tot mai greu. Fărădelegea amoroasă comisă de Ames e cu atât mai de neînțeles pentru Byron cu cât acesta din urmă îi rămâne devotat soției lui și dincolo de moarte. Ames află odată cu spectatorii de suferința vechiului său prieten. Odată cu emoționantul său monolog retrospectiv, Byron retrăiește pierderea celei pe care o cărase moartă prin oraș, într-o ultimă plimbare prin locurile vieții lor.

Cât timp mai ai?, îl întreabă Ames pe Byron. Acum, la bătrânețe, singurătatea rămâne unica punte dintre ei, suficientă pentru a reînnoda o veche prietenie. Singurătatea și o eclipsă de lună…

Îmbătat de alcool și de imaginea unei vieți mai bune, Ames începe să-și rememoreze tinerețea glorioasă, vremea în care nu-și trădase soția și în care iubirea părea să aibă un sens, poate chiar acela de-a te face să te simți nemuritor.

Foto: UNTEATRU

07
/02
/24

Band-ul internațional TIME IN OUR HANDS TRIO va prezenta sâmbătă, în premieră în România, noul său program cu compozițiile celor trei membri, într-un concert marcat de improvizație conceptuală, de la jazz la baroc european și, interesant, muzică tradițională românească.

07
/02
/24

Eyedrops și Pinholes, trupe de rock alternativ, pleacă într-un turneu ce cuprinde nouă orașe prin țară dar și în Republica Moldova, începând cu data de 8 februarie, din Timișoara, urmând să transforme într-o petrecere, pe rând, alte opt puncte geografice importante.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.