-->

Cum e corect? „Mărturia femeii sechestrate” sau „mărturia femeii sechestrată”?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-e-corect/

Nu e nicio noutate, canalele de televiziune din România, site-urile şi diferitele publicaţii online sunt într-o goană permanentă. Aşa cum suntem şi noi.

Un articol de Monica Andronescu|11 decembrie 2023

Cu toții se grăbesc să anunțe cât mai mult. Și, cu cât mai multe nenorociri, cu atât mai bine! Rating-ul e asigurat. Senzaționalul vinde în continuare. În plus, cum educația nu e o prioritate, nici vorbirea nu poate fi. Cui îi mai pasă de asemenea… „detalii” gramaticale? Dacă reporterii și realizatorii de televiziune, care se adresează unui număr mare de telespectatori, tot anunță „reîntoarcerea din nou la normalitate” sau „implementarea unei strategii verificată în alte țări”, atunci, ce așteptări de la colportorii de știri senzaționale și mondene?

Evident, o să răspundă orice om de bun-simț, și știrile mondene sau senzaționaliste trebuie scrise corect gramatical. Nimic mai adevărat. Dar asta nu e tocmai o… regulă la noi. Greșelile de toate felurile se țin lanț, publicul nu protestează, ci consumă cuminte ce i se oferă.

„Mărturia femeii sechestrată este absolut teribilă”, anunța un site cunoscut. Serios? Chiar așa, „mărturia femeii sechestrată?” Nici măcar timpanul nu tresare? Pentru cei lipsiți de noțiuni gramaticale, nimic de mirare! Doar e vorba despre o singură fată, nu?!

Ei bine… da! E vorba despre o singură femeie, doar că… nu despre asta e vorba! E vorba despre o problemă gramaticală: un acord pe care cei lipsiți de noțiuni gramaticale nu îl înțeleg, drept care îl greșesc. Printre greșelile deloc scuzabile care s-au generalizat în ultimii ani se află cele cauzate de necunoașterea acordului între adjectiv/ verb la participiu și substantiv la forma de genitiv-dativ, mai ales în cazul substantivelor de gen feminin. În exemplul nostru, substantivul „femeii” e folosit la forma de genitiv, iar participiul care îl însoțește trebuie să se acorde în gen, număr și caz cu el. Forma corectă de participiu pentru „a sechestra”, la feminin, singular, genitiv-dativ, este „sechestrate” (la nominativ fiind „sechestrată”: „o femeie sechestrată”). Concluzia? Este corectă gramatical formularea „mărturia femeii sechestrate” („sechestrate” se acordă cu „femeii”). Așadar, spunem și scriem, ca să amintesc titlul unei cărți cunoscute (nu „cunoscută”), „Memoriile unei fete cuminți” (nu „cuminte”), „amintirile liceenei frumoase” (nu „frumoasă”), „povestea unei fete abuzate” (nu „abuzată”).

Când aveți o clipă, priviți dumneavoastră spre ecran, când talk show-urile și jurnalele informative sunt în toi pe canalele de știri, adică tot timpul, aruncați un ochi la știrile din nenumărate publicații online și o să vedeți realitatea chiar și acolo unde nu v-ați aștepta. De astfel de… „detalii”, care se învață tot la școală și sunt activate și de instinctul vorbitorului nativ, puțini se mai împiedică.

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.

20
/05
/14

Cine nu s-a întrebat măcar o dată care este semnificația expresiei „casă de piatră”? Cunoscuta zicere este folosită la fiecare nuntă. Dar care îi sunt originile?

13
/05
/14

În anul 490 înainte de Hristos, orașele Atena și Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perșii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena și Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspirație pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

06
/05
/14

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

22
/04
/14

Mai întâi, sper că ați avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveți niște „paste fericit(e)” și de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paște fericit!”? Sau am vrut să spun că ați avut un „cal care paște fericit”? Poate o să aflăm „la Paștele Cailor” de ce am renunțat atât de ușor la diacritice.

01
/04
/14

Mulți oameni sunt reticenți să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viață sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalți până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

18
/03
/14

Dicționarele spun poveștile cuvintelor (proveniența, sensurile, modificările suferite de-a lungul timpului, semnificația sintagmelor în care sunt încorporate etc.). De aceea, ele sunt ca o ladă cu zestre pentru generațiile următoare. Acum, în era digitală, găsim pe internet o parte din aceste povești. Mai rapid și mai eficient. Și, atunci, care să mai fie rostul dicționarelor […]

25
/02
/14

,,Plătiți locație?” Mulți am fi nedumeriți, cel puțin în primele momente, dacă ni s-ar adresa această întrebare. Am înțeles oare greșit? O fi spus persoana respectivă „ați găsit o locație”? Despre cum se folosește ,,locația” corect, aflăm astăzi la rubrica Dans printre cuvinte.

18
/02
/14

„1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și - mai recent - ,,Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins fac parte din topul distopiilor. Distopie... opusul utopiei. Dar ce înseamnă, mai exact? Aflăm astăzi, în cadrul noii rubrici „Dans printre cuvinte“.