Dans printre cuvinte. Fascinaţia lumilor distopice
https://www.ziarulmetropolis.ro/dans-printre-cuvinte-fascinatia-lumilor-distopice/

„1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley şi – mai recent – ,,Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins fac parte din topul distopiilor. Distopie… opusul utopiei. Dar ce înseamnă, mai exact? Aflăm astăzi, în cadrul noii rubrici „Dans printre cuvinte“.

Un articol de Cristina Drăgulin|18 februarie 2014

Aflu de pe GoodReads.com că volumele din „Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins, conduc detașat în topul distopiilor. Căutam informații despre „Jocurile Foamei” și am ajuns să mă documentez despre distopii.

Hmmm, distopie, distopie… seamănă a utopie, dar nu, este, de fapt, antonimul utopiei. O lume, o societate sau o comunitate de coșmar, plasată de obicei în viitor, caracterizată de existența unui control politic, tehnologic, religios ori corporatist. Secretul? Indivizii nu știu (și nu trebuie să afle) că trăiesc un coșmar. Iluzia unei societăți perfecte este menținută prin acest control asupra oamenilor.

În medicină, termenul de distopie desemnează o anomalie în situarea unui organ anatomic. Inima situată în dreapta, nu în stânga. Sau ficatul situat în stânga, nu în dreapta.

Societatea distopică este, și ea, o anomalie. În universul distopic se folosește propaganda pentru a controla oamenii, iar informația este manipulată să ajungă doar într-o anumită formă și doar cu un anumit conținut la individ, care are libertatea de exprimare îngrădită.

Cetățenii unei societăți distopice sunt adesea supravegheați îndeaproape și învață de mici să venereze un concept, sistem sau conducător. Oamenilor li se induce teama de lumea exterioară celei în care trăiesc și sunt crescuți să fie parte din turmă, fără să manifeste vreodată comportamente individualiste.

Însă, trebuie să existe și câteva oi negre. Protagoniștii distopiilor devin conștienți de „capcana” întinsă de către guvern, o corporație, o biserică sau un grup influent. Ei încep să-și pună întrebări referitoare la oportunitatea și justețea controlului deținut asupra oamenilor. Prin ochii lor ni se dezvăluie ce este greșit, negativ și imoral în societatea respectivă, pentru că ei descoperă cum funcționează controlul și mecanismele prin care el este întreținut.

O lume distopică este, uneori, doar una în care toate regulile cunoscute de oameni au dispărut, dintr-o cauză sau alta (naturală sau tehnologică), și o nouă orânduire îi ia loc. O orânduire în care, desigur, cineva va dori să dețină puterea! Iar scriitorii se întreabă (și ne întreabă): ce-ar fi dacă…?, punând în pagină varianta lor… negativă în distopii și cea ideală în utopii.

În concluzie, scriitorii aleg distopia, indiferent de genul literar abordat, pentru a imagina o cale posibilă spre degradarea condiției umane, spre dezumanizare, și, uneori, ne propun soluții pentru a o evita.

Până în prezent, topul meu de distopii literare este:

1. „1984”, de George Orwell

2. „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley

3. „Procesul”, de Franz Kafka

4. „Ferma animalelor”, de George Orwell

5. „Ziua trifidelor”, de John Wyndham

Desigur, nu vorbim de distopii doar în literatură, ci și în film, teatru, fotografie, pictură și muzică. Lumi distopice sunt, adesea, imaginate în jocurile video.

Mărturisiți-ne, ce distopie v-a fascinat?

Cristina Drăgulin este jurnalist, traducător, psiholog și biblioterapeut. Este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.

20
/05
/14

Cine nu s-a întrebat măcar o dată care este semnificația expresiei „casă de piatră”? Cunoscuta zicere este folosită la fiecare nuntă. Dar care îi sunt originile?

13
/05
/14

În anul 490 înainte de Hristos, orașele Atena și Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perșii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena și Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspirație pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

06
/05
/14

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

22
/04
/14

Mai întâi, sper că ați avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveți niște „paste fericit(e)” și de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paște fericit!”? Sau am vrut să spun că ați avut un „cal care paște fericit”? Poate o să aflăm „la Paștele Cailor” de ce am renunțat atât de ușor la diacritice.

01
/04
/14

Mulți oameni sunt reticenți să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viață sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalți până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

18
/03
/14

Dicționarele spun poveștile cuvintelor (proveniența, sensurile, modificările suferite de-a lungul timpului, semnificația sintagmelor în care sunt încorporate etc.). De aceea, ele sunt ca o ladă cu zestre pentru generațiile următoare. Acum, în era digitală, găsim pe internet o parte din aceste povești. Mai rapid și mai eficient. Și, atunci, care să mai fie rostul dicționarelor […]

Pagina 3 din 41234