Despre The Sunset Limited
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-the-sunset-limited/

Unul dintre marile spectacole care se joacă în Bucureştiul ultimilor ani este acest „The Sunset Limited” de la Unteatru. Cu doar doi actori: Șerban Pavlu şi Richard Bovnoczki, în regia soţilor Andrei şi Andreea Grosu. După un text de Cormac McCarthy, unul dintre cei mai tulburători scriitori americani contemporani.

Un articol de Andrei Crăciun|8 decembrie 2017

L-am văzut ultima dată în festivalul Caleido (dedicat multiculturalismului, festival în care am dat o mână de ajutor cu selecția spectacolelor). Era în noaptea în care s-a strecurat iarna în oraș.

Pavlu era un profesor obosit de viață, care tocmai fusese salvat de la un suicid. Iar acum, pe un peron, asculta pledoaria pentru viață ținută de un fost pușcăriaș care l-a descoperit pe Dumnezeu. Și era ca și cum chiar acolo, pe scenă, Bovnoczki îl descoperea, și el, pe Dumnezeu. Are harul acesta.

McCarthy reușește o performanță textuală. Se așază la mijloc între două feluri radical diferite de a vedea lumea. Argumentează onest, fără tentația parodiei. La sfârșit, nici nu știi care e punctul său de vedere. Probabil, mai înțelept, are capacitatea de a le cuprinde pe amândouă și a le accepta și refuza în același timp.

E un spectacol clar în alb și negru (de altfel, poate ați văzut și filmul de la Hollywood, că a fost și film, cu Samuel L. Jackson în rolul Negru – Negru e cel cu Dumnezeu și viața). E o permanentă, alertă, etalare de logică, luciditate și emoție a lui McCarthy. Se simte în el mileniul nostru grăbit.

Ceea ce cred despre lume (printre altele că e un lagăr de muncă silnică) m-a dus mult mai aproape de personajul lui Pavlu. Din acest unghi, desigur că nu mi-a fost greu să zâmbesc la argumentele celui cu Biblia în ghiozdan.

Frumusețea ciudată a acestui spectacol de teatru (care e mai ales un excelent exercițiu intelectual) stă, însă, nu în această raportare profund personală, intimă, la personaje. Frumusețea stă în arta dispărută a dialogului. A argumentului și a contra-argumentului. În această încercare, aproape disperată, de a-l convinge pe celălalt de adevărul tău, fără să îl agresezi, fără să îl umilești, fără să îi iei dreptul la replică.

The Sunset Limited este, dacă-mi dați voie, o splendidă republică parlamentară cu doar doi cetățeni, în care se face opoziție la viață.

Și, ajungând aici, e timpul să închei spunându-vă că McCarthy are ceva de clasic grec. E mai aproape de Platon decât de Sofocle, ceea ce nu îl face neapărat un dramaturg. Forța ideilor dumisale este – însă – greu de contestat în mod justificat.

Iar spectacolul de la Unteatru (cu tot ce înseamnă el, de la scenografie la jocul actorilor) reușește să se ridice la înălțimea piesei.

Dacă, însă, nu doriți să depuneți efortul gândirii, să nu mergeți să îl vedeți. Nu umple timpul, te lasă sub semnul marilor întrebări, esențialele.

The Sunset Limited e, totodată, unul dintre marile răspunsuri care se mai puteau da în secolul nostru zăpăcit la mai vechea întrebare hamletiană.

Încă o dată: a fi sau a nu fi?

The Sunset Limited este, dacă-mi dați voie, o splendidă republică parlamentară cu doar doi cetățeni, în care se face opoziție la viață.

 



07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.

05
/02
/24

Vineri, 9 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va fi dirijată de RADU PAPONIU, director artistic și muzical al ansamblului Southwest Florida Symphony Orchestra, dirijor asociat al Filarmonicii din Naples (Florida – S.U.A.) și director muzical al Orchestrei de Tineret din același oraș american. Din 2017, Radu Paponiu a dirijat Filarmonica din Naples în peste 100 de evenimente diferite de muzică clasică, pop sau în proiecte educaționale.

05
/02
/24

Considerat, de critici, dar și de iubitorii de artă, poate cel mai cunoscut și mai bine cotat artist român contemporan la nivel internațional, Adrian Ghenie revine într-o licitație din România cu o lucrare amplă și expresivă.

05
/02
/24

Prima premieră a anului 2024 la Teatrul EXCELSIOR (singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor) este spectacolul PTERODACTILI de Nicky Silver, o producție în regia lui Radu Iacoban și scenografia lui Tudor Prodan.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

04
/02
/24

NOU Un singur personaj, în care coabitează două ființe diferite, chiar opuse. Un singur monolog, lung, rostit de doi actori, într-un spectacol nou intrat în portofoliul Teatrului Metropolis, în urma concursului pentru debutanți, “StarT”

02
/02
/24

Jurnalismul de investigație din Balcani, Europa Centrală, țările Parteneriatului Estic, precum și Cipru și Malta, a întâmpinat numeroase provocări în ultimii ani. În multe țări din regiune, peisajul media este plin de (auto-)cenzură, iar inițiativele independente și critice sunt insuficiente. Jurnaliștii se confruntă deseori cu amenințări, hărțuire și acțiuni legale, ceea ce le restricționează tot mai mult capacitatea de a documenta și raporta problemele acute din societatea actuală.