Dheepan. Un Palme d’or fără strălucire
https://www.ziarulmetropolis.ro/dheepan-un-palme-dor-fara-stralucire/

CRONICĂ DE FILM E greu de spus care au fost intenţiile reale ale lui Jacques Audiard cu „Dheepan” (2015), un film minor în cariera sa, dar care i-a adus totuşi un Palme d’or (fără strălucire şi glorie) la Festivalul de la Cannes.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 octombrie 2015

„Dheepan” începe ca un film de război – în plin conflict de gherilă în Sri Lanka, un luptător tamil, o tânără singură şi o fată care nu se cunoşteau până atunci primesc identităţi false, fiind nevoiţi să pretindă că sunt o familie pentru a putea emigra şi a-şi face un viitor în Europa, departe de dificultăţile din ţara lor.

În câteva cadre scurte, extrem de familiare prin caracterul lor ilustrativ, Audiard îi introduce pe cei trei protagonişti. Dheepan, combatantul rebel al cărui nume de împrumut dă titlul filmului, este arătat într-o scenă de luptă, descriere a cărei relevanţă va fi dovedită în final. Yalini, viitoarea sa falsă soţie, este urmărită într-o tabără de refugiaţi în căutarea unui copil despre care să poată spune că este al său, ştiind că plecarea din ţară şi primirea de azil în străinătate ar fi astfel mai uşoare. Găseşte o fată rămasă fără părinţi, Illayaal, pe care o ia cu ea.

Audiard mută apoi povestea în Franţa – printr-un montaj brutal (şi facil) al contrastelor, spectatorul vede într-o primă fază, pe un fond negru, doar chipul lui Dheepan, care poartă pe cap două urechi artificiale de şoarece, luminate albastru, ce îi dau un aspect caraghios.

Misterul indus de acest cadru filmat în ralanti şi luând forma unei viziuni onirice este imediat dezvăluit – spectatorul îl vede pe proaspătul imigrant Dheepan seara, pe un bulevard parizian, vânzând jucării luminate, printre care şi astfel de urechi ridicole, sub ameninţarea permanentă că ar putea fi prins de poliţie.

Este primul comentariu clar al lui Audiard despre care ar fi, în opinia sa, condiţia generică a imigrantului – de la bărbatul cu arma în mână luptând pentru o cauză politică la străinul aflat într-o stare precară într-un loc a cărui limbă nu o cunoaşte. Şi cam atât cu drama interioară a refugiaţilor!

Alegerea unor protagonişti dintr-o ţară – Sri Lanka – a cărei situaţie este mai puţin cunoscută de publicul occidental îi oferă cineastului francez posibilitatea de a insufla filmului o doză de prospeţime tematică şi chiar de exotism (nu îţi este dat foarte des să auzi în cinema limba tamilă).

Pe de altă parte, opţiunea de a avea un caz mai puţin tipic şi de a alege ca personaje reprezentanţii unui popor care nu a fost colonie franceză poate fi privită şi ca o fugă de responsabilitate, o distragere a atenţiei de la situaţia reală a imigranţilor din Franţa, prezentaţi de Audiard prin logica etichetării care caracterizează opinia publică şi media.

De la cronică socială, „Dheepan” ia o scurtă turnură de love story convenţional (el o pândeşte pe ea făcând duş şi îşi dau seama dintr-o dată că au şi alte nevoi în afara celor de supravieţuire şi de adaptare), pentru ca înspre final să ajungă la un revenge thriller în care acţiunea este mai mult sugerată şi unde se recunoaşte cel mai bine stilul lui Audiard.
Suburbia unde ajunge noua familie de conjuctură este prezentată ca o zonă de război, lipsită de legi şi ordine şi unde bandele de traficanţi trag focuri de armă în aer la discreţie sau intră în confruntări cu grupuri rivale.

Mesajul se lasă din nou prea uşor descifrat: lupte de gherilă nu au loc doar într-o ţară îndepărtată din Asia sau Africa, ci chiar în inima Europei occidentale, loc unde se pot reactiva uşor reflexele de violenţă ale imigranţilor (idee care poate fi consideră tot o prejudecată la adresa acestora).

Marea problemă a filmului sunt de fapt lipsa de sinceritate şi duplicitatea: ascuzându-se în spatele unei naraţiuni cu accente social-politice (pe care însă nu caută să le aprofundeze), Audiard nu face decât să-şi continue obsesiile sale stilistice din zona action-thriller-elor şi să livreze un comentariu demonstrativ care are pretenţia de critică acidă la adresa Franţei. E ca şi cum ar trage însă cu gloanţe oarbe.

Prezentat în premieră în România în cadrul Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, „Dheepan” este distribuit de Independenţa Film şi a intrat în cinematografe la 30 octombrie.

INFO

Dheepan (Franța, 2015)

Regia: Jacques Audiard

Cu: Jesuthasan Antonythasan, Kalieaswari Srinivasan

Rating: ●●○○○

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.