„Dogman”. Viața la periferie
https://www.ziarulmetropolis.ro/dogman-viata-la-periferie/

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă faţă de ceilalţi, şi cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forţat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

Un articol de Ionuţ Mareş|7 decembrie 2018

Meseria protagonistului nu face decât să amplifice bizareria: Marcello, jucat de actorul Marcello Fonte, premiat la Cannes pentru interpretarea sa, are o mică afacere – toaletează câini de rasă, de la cei mai mici și mai inofensivi la cei mai mari și mai fioroși.

Secvențele în care bărbatul, vizitat din când în când de fata sa dintr-o căsătorie eșuată, care pare să fie singura bucurie din viața sa, este arătat îngrijind patrupezii prilejuiește câteva gaguri reușite.

Asta și datorită aparentei predispoziții naturale spre comic a lui Marcello Fonte, care întruchipează cu naturalețe un personaj naiv, dar cu un suflet mare.

Însă acesta nu este decât primul strat.

Sub masca impenetrabilă, protagonistului începe să i se ghicească treptat drama: Marcello este un marginal singuratic într-o lume deja marginală – magazinul este plasat lângă blocuri sărăcăcioase, aparent la periferia unui oraș și în apropierea unei plaje, un spațiu filmat cu voluptate de Matteo Garrone.

Mai mult, Marcello este ținut sub control de un înfricoșător și violent borfaș, Simoncino (Edoardo Pesce), care terorizează de altfel întregul cartier, însă mai curând din postura unui „lup singuratic”, decât ca trimis al vreunei grupări mafiote (deși viața sa este lăsată în afara firului narativ central).

Farmecul filmului vine în bună parte din relația tensionată și imprevizibilă între Marcello și Simoncino – contrastul dintre piperniceala primului și masivitatea celui de-al doilea este o bună sursă de umor, dar reflectă și raportul disproporționat de forțe dintre ei, dramatic în esență.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Matteo Garrone ambiguizează felul în care Marcello se raportează la bruta căreia îi vinde droguri.

Pe de o parte, îl privește cu teamă și respect, fiind nevoit să i se supună, cel puțin până la un punct. În același timp, pare să îl vadă și ca pe singurul său prieten (Simoncino este cel care îl duce într-un club de noapte și îl împinge în brațele unei dansatoare, lucru care îi face plăcere lui Marcello) sau măcar ca pe un posibil partener într-ale fărădelegii, fie el și de conjunctură, pentru care e dispus chiar să se sacrifice.

Matteo Garrone este un abil creator de imagini spectaculoase, captivante, în care realitatea brută capătă o aură aproape magică (înclinația spre basm marchează o mare parte din filmografia italianului). Iar regia sa are forță, fără a cădea în păcatul autosuficienței.

Însă dincolo de mesajul subînțeles – și destul de convențional – că oamenii sunt mai degrabă cei cu instincte animalice și de energia personajului Marcello, „Dogman” nu oferă alte idei memorabile.

„Dogman” va intra în cinematografe la 25 ianuarie, fiind distribuit de Voodoo Films.   

04
/10
/21

Până la 14 octombrie, în cadrul Cineclubului One World Romania, pot fi vizionate gratuit pe site-ul Sahia Vintage câteva din filmele documentare, aflate la granița dintre funcția utilitară și vena experimentală, ale lui Mircea Săucan, dar și ale lui Radu Gabrea, Tudor Eliad sau Sergiu Nicolaescu.

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.