„Durere“ de Zeruya Shalev sau „Iuda“ de Amos Oz? Care este cartea lunii iunie?
https://www.ziarulmetropolis.ro/durere-de-zeruya-shalev-sau-iuda-de-amos-oz-care-este-cartea-lunii-iunie/

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, va alege cele mai importante şi mai atrăgătoare volume publicate în România în luna precedentă şi le va pune la luptă faţă în faţă. Cea care va câştiga confruntarea va fi declarată cartea lunii.

Un articol de Monica Andronescu|2 iulie 2016

Pentru prima întrecere, ne întoarcem la ediția din 2016 a Salonului Internațional de Carte Bookfest, desfășurat la București la început de iunie, ale cărui ecouri s-au stins foarte repede. Un eveniment reușit, au spus editorii, oricum mai reușit decât în 2015, o ediție cuminte, spunem noi, cu titluri de interes pentru toate categoriile de cititori, cu destule noutăți demne de tot interesul. Printre ele, cărți la înălțime ale scriitorilor din Israelul de azi, țară invitată la Bookfest 2016, cărți care, semn bun, au ajuns pe lista celor mai bine vândute titluri. Printre ele, și volumele care se duelează acum în Ziarul Metropolis și care au destule arme în comun.

Pe scurt: sunt romane recent apărute, sunt scrise de israelieni contemporani consacrați, cu multe premii la activ, sunt publicate la edituri de prestigiu, Polirom și Humanitas Fiction și sunt bine traduse. Așadar, „Durere“ de Zeruya Shalev sau „Iuda“ de Amos Oz, ambele bestselleruri la Bookfest 2016? O dantelă alambicată sau o dantelă simplă? Ce alegem?

Pe de o parte, romanul unei femei, Iris, în viața căreia se întoarce brusc și imprevizibil bărbatul vieții, bărbatul din adolescență, bărbatul pierdut, romanul unei suferințe (printre altele, eroina este rănită într-un atentat sinucigaș, episod care îi marchează destinul, precum autoarei înseși), romanul unui iubiri clare, romanul unei familii. Pe de altă parte, povestea tânărului Shmuel Asch, care iese dintr-o viață și începe alta, într-o casă întunecoasă din Ierusalimul anilor ’60, când acceptă să-i țină companie în fiecare seară unui misterios bătrân imobilizat în scaun, romanul inițiatic scris în mileniul III, romanul unei iubiri tulburi, romanul unei familii care ar putea fi, și totuși nu e…

Într-un interviu acordat regretatei traducătoare Antoaneta Ralian în 2004, când i s-a decernat Premiul Ovidius la Festivalul Zile și nopți de Literatură de la Neptun, scriitorul Amos Oz făcea o mărturisire: „Când mă gândesc la literatura mea, o numesc o literatură a gospodăriei, pentru că majoritatea intrigilor din romanele mele au loc în sânul familiei. Dacă aş concentra toate cuvintele romanelor mele într-un singur cuvânt, acela ar fi ˂familism˃. (…) Eu găsesc că familia, orice familie, este instituţia cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă şi cea mai absurdă, aşa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei.“

La Amos Oz, ca la aproape orice scriitor ajuns la un asemenea nivel și la o astfel de notorietate internațională, această „literatură a gospodăriei“ pe care o scrie de decenii întregi fără prejudecăți se face, peste timp, un ecou al scriiturii și al observației cehoviene. Sub semnul lui Cehov, unde s-a plasat, de altfel, singur, scriitorul împletește liniștit o proză ca o dantelă pe care o admiră toată lumea. O dantelă simplă, fără vreo îndrăzneală nemaivăzută, fără vreo sfidare abracadabrantă, dar atât de bine lucrată, încât toată lumea îi recunoaște calitatea de la o poștă. Meșteșugită (lui Amos Oz îi place să lucreze cu mâna lui, a făcut-o ani întregi, pentru a-și domoli furiile, și pledează pentru munca manuală, care eliberează și salvează), proza lui este o cale sigură spre abisurile omului și literatura cea mai rafinată.

În „Iuda“, veți pătrunde balzacian într-un oraș, pe o stradă, într-o casă în care se întâlnesc ițele unor dureri de nepovestit, a războiului care mutilează, a cruzimii fără limită, a omului fără rațiune. Shmuel Asch renunță la tot – la familie, la viața de student, la o iubire ratată, la tema de cercetare, „Isus prin ochii evreilor,“ prilej de cugetări îndrăznețe pentru Amos Oz – și petrece o iarnă într-o casă străină, căreia îi veți simți întunericul și gemetele, unde o descoperă pe Atalia, împreună cu dragostea și sacrificiul, într-un oraș care prilejuiește pagini minunate: „tot orașul ăsta care se încolăcește mereu în el însuși, așteptând parcă o lovitură în fiecare clipă, Ierusalimul cu bolțile lui obscure de piatră, și cu cerșetorii orbi, și bătrânele habotnice stafidite, care stau ore întregi nemișcate, ofilindu-se la soare pe scăunele scunde, la intrarea în pivnițe întunecate“. În aceleași pagini minunate despre orașul în care se aud mereu focuri de armă își face loc privirea pătrunzătoare a autorului spre relațiile dintre evrei și creștini, dintre Israel și lumea arabă. Simple, șlefuite, transparente, uneori necruțătoare, ca și în celelalte cărți ale autorului.

Duelul-Cartilor

Pătrunzătoare este și privirea Zeruyei Shalev, aflată la al cincilea roman, considerat cel mai bun. Și el roman despre rănile lumii noastre, așa cum s-a scris, „Durere“ parcă dezvăluie însă prea mult, pe alocuri prea patetic sau alunecând în motivațional ori în clișeu, și astfel pierde din intensitatea și calitatea efectului asupra cititorului. Misterul se îndepărtează și, pentru Iris, femeia care trebuie să aleagă, „splendoarea realităţii aşa cum este ea“ vine cu o doză de artificialitate, ca fericirea pe care o înveți din pliantele self-help… Dantela vieții de zi cu zi, a familiei care îi fascinează și îi obsedează pe Zeruya Shalev și Amos Oz, se complică în cazul primeia, are mereu învolburări, iar romanul se face din lumi suprapuse. În „Iuda“, romanul crește dintr-un triunghi misterios, imprevizibil, pornind dintr-un spațiu mic, ca în prozele scurte ale lui Cehov, și ajunge în sfera de necuprins a ființei umane fără a complica planurile narațiunii. Pe de o parte „Durere“, romanul unei redescoperiri în cheie optimistă a puterilor magice ale iubirii, pe de altă parte, „Iuda“, un bildungsroman scris într-o cadență mai molcomă, cu multe tăceri, ca în deșertul pe care îl iubește atât Amos Oz.

Pentru grația și eleganța cu care coboară în adâncimea sufletului omenesc și al istoriei, pentru subtilitatea cu care-și scrie povestea fără a recurge la machiaj, ci lăsând-o să se scrie parcă singură, de la sine, pentru curajul cu care abordează teme sensibile, precum rolul lui Iuda Iscarioteanul în creștinism, pentru arta de a desena un Ierusalim mitic, și totuși extrem de mundan, pentru arta de a povesti cu stil, Ziarul Metropolis declară „Iuda“ de Amos Oz câștigătoare a duelului și cartea lunii iunie.

Zeruya Shalev, „Durere“, traducere de limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, Polirom, 2016

Amos Oz, „Iuda“, traducere din limba ebraică de Marlena Braester, Humanitas Fiction, 2016

29
/11
/20

Iată un bun motiv pentru cei care vor să se întoarcă la plăcerile lecturii. Cărțile au fost și vor rămâne cel mai bun însoțitor, cu atât mai mult când în care stăm departe de ceilalți, iar călătoriile sunt dificile.

18
/11
/20

Miercuri, 18 noiembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu de Boualem Sansal, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“, traducere din franceză semnată de Mădălina Ghiu. O distopie virulentă, luxuriantă, lumea ei semănând din ce în ce mai mult cu a noastră, noul roman al lui Boualem Sansal avertizează asupra proliferării extremismului religios în zonele fragile ale societății actuale.

13
/11
/20

Nadia Terranova este un nume nou din librăriile din România. Publicată pentru prima dată în limba română, scriitoarea se alătură autoarelor din Italia publicate la noi, dintre care cea mai citită rămâne Elena Ferrante, fenomenul ultimilor ani.

13
/11
/20

Luni, 16 noiembrie, începând cu ora 18.00, va avea loc live, pe pagina de Facebook a Institutului Francez, o masă rotundă, cu ocazia lansării celor două numere ale revistei Secolul 21, consacrate lui George Banu.

11
/11
/20

Autobiografia actriței Maia Morgenstern, „Nu sunt eu”, a apărut la Editura Litera și le oferă cititorilor o incursiune fascinantă în viața uneia dintre cele mai iubite artiste din România.

10
/11
/20

„O scurtă eternitate”, cel mai recent volum semnat de Pascal Bruckner, este o filosofie a longevității bazată nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasă a modului nostru de viață.