-->

Educație „de calitate” sau „de bună calitate”? Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/educatie-de-calitate-sau-de-buna-calitate-cum-e-corect/

„Stilul e omul”, spunea acum două secole un gânditor uitat în societatea noastră. După ce au făcut-o atâţia în diferite contexte, putem şi noi să-l parafrazăm astăzi, fără să greşim, spunând „Exprimarea e omul”. Fără îndoială, e incontestabil că felul în care vorbim este un indicator al personalităţii noastre şi al educaţiei noastre, din care […]

Un articol de Liliana Matei|31 mai 2023

„Stilul e omul”, spunea acum două secole un gânditor uitat în societatea noastră. După ce au făcut-o atâția în diferite contexte, putem și noi să-l parafrazăm astăzi, fără să greșim, spunând „Exprimarea e omul”.

Fără îndoială, e incontestabil că felul în care vorbim este un indicator al personalității noastre și al educației noastre, din care cea lingvistică e doar o parte. Astăzi, când profesorii din „România educată” sunt în grevă și avertizează asupra unui degradări continue a educației, ne gândim cu toții la calitatea școlii. Și ne dorim educație „de calitate”. Sau „de bună calitate”? Apropo, cum e corect? Sau e același lucru?

Ca să răspundem corect nici nu trebuie să ne gândim prea mult sau să apelăm la cine știe ce cunoștințe gramaticale. Nici să deschidem cine știe ce dicționare sau cine știe ce alte instrumente explicative. Răspunsul îl știm, dar numai dacă ne oprim o clipă să ne analizăm repede cuvintele. „De calitate” înseamnă „bun”, „reușit”. Ca vorbitori nativi de limbă rămână, o știm dintotdeauna, de la „om de calitate”, „haine de calitate” și, în general, „produse de calitate” și de la orice altceva mai doriți. Atunci, e limpede: din moment ce „de calitate” înseamnă „bun”, „de bună calitate” e un pleonasm, pentru că repetă inutil o informație deja exprimată clar de un cuvânt din componența expresiei.

Explicația limpede din DEX e confirmată și de reputatul lingvist Alexandru Graur în „Capcanele limbii române”, publicată în 2009 la Humanitas, care tratează și alte situații similare.

Și totuși, de ce sunt absolut peste tot „produsele de bună calitate”? De unde această nevoie de a sublinia o idee? Practic, suntem invadați de produse, concrete sau abstracte, „de bună calitate”. E suficientă o simplă căutare pe atotștiutorul Google. El vă va aduce în fața ochilor și mostre de comic involuntar, multe dintre ele provenind, cel mai probabil, din minți cât se poate de… serioase: „Muzică clasică de bună calitate” în www.doxologia.ro, de exemplu, sau „Un somn de bună calitate face femeile să fie mai ambițioase la locul de muncă”, pe www.descoperă.ro.

Revenind la cauză, aici intrăm pe tărâmul ipotezelor. Și una plauzibilă, dacă nu cea mai plauzibilă, ar fi nevoia vorbitorului de a sublinia o idee, de a pune accentul pe conținutul comunicat, probabil din cauza senzației că „de calitate” nu ar fi suficient și nici suficient de convingător.  Doar că, probabil simțind că e mai bine să sublinieze că e vorba despre un lucru bun, vorbitorul a dat naștere unui pleonasm. În concluzie, să avem întotdeauna grijă la măsură! Întotdeauna! Chiar și atunci când suntem animații de foarte bune intenție. E suficient ca educația să fie „de calitate” și produsele, de orice natură ar fi ele, să fie la fel.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?