Regina Elena este una dintre reginele a căror viaţă o cunoaştem mai puţin, o regină mamă între suferinţă şi bucurie, dragoste de popor, datorie de neam, dar şi frica de a fi departe de fiul ei Mihai. Un creuzet de iubire şi speranţă, de frică şi îndoială, dar şi bunătate şi împăcare sufletească. Regina – mamă Elena, Mariajul şi Despărţirea de Carol al II-lea din colecţia Istorie cu blazon, de la Corint, este o carte de o frumuseţe uluitoare.
Un articol de Ina Maria Stoica|22 noiembrie 2018
Monarhia a constituit de-a lungul timpului un simbol al făurii României Moderne. Un punct de legătură către Occident, un simbol al credinței și al iubirii de neam.
S-a scris mult despre Regina Maria, regina ce a iubit România cu tot sufletul, dedicându-i României o viață de om și de regină, cu amăgiri, suferință, dar și o bucurie împărtășită neamului. Țara bucuriilor și a durerilor ei, așa cum o numea chiar însăși regina Maria.
Regina Elena este una dintre reginele a căror viață o cunoaștem mai puțin, o regină mamă între suferință și bucurie, dragoste de popor, datorie de neam, dar și frica de a fi departe de fiul ei Mihai. Un creuzet de iubire și speranță, de frică și îndoială, dar și bunătate și împăcare sufletească.
Simona Preda, istoric, realizează o radiografie a celei care a fost pe rând fiica de rege, soră de rege, soție de regie și mamă de rege, după cum notează în prefață și istoricul Filip-Lucian Iorga, un portret vehement compus din memoriile reginei Maria, documente ale arhivelor, articole prețioase, scrisori, chiar și o corespondență cu Martha Bibescu imagini rare care o înfățișează pe regină cu fiul său regele Mihai, un decupaj de memorii și mărturisirii ale acestui spirit blând, păstrat în umbră.
Anii tinereții ei sunt anii 1920-1930, ea nu mai este o prințesă din La Belle Epoque, ci mai degrabă o femeie sedusă – ca mai toate contemporanele ei – de ținutele cu imprimeuri florale marca Lanvin, de rochiile negre introduse de Chanel.[… .] O regăsim în fotografii în rochia flapper, cu talia coborâtă, piesa iconică a anilor 1920, asortată cu pălării chic și pantofi eleganți cu baretă subțire. Adoră bijuteriile, dar le poartă fără ostentație, are o slăbiciune pentru perle, iubește caii și călărește ore întregi cu pasiune. (Regina – mamă Elena, Simona Preda)
Sitta- două gropițe între un zbucium sufletesc
Sitta, cum era poreclită în copilăriem, nume ce își are obârșia în dificultatea fratelui mai mic Alexandru de a pronunța cuvântul sister din limba engleză, s-a născut în Atena la 3 mai 1896 și a fost cel de-al treilea copil din cei șase copii ai regelui Constantin I și ai principesei Sofia a Prusiei..
Fermecătoarea Sitta a părăsit România în 1948 după ce regimul comunist a înlăturat monarhia, iar în următorii cincizeci de ani familia regală a devenit un subiect închis și interzic, lucru care a constituit și o umbră în jurul reginei Elena. Viața ei era a fost o lungă serie de dificultăți, drame, schimbări, însă a fost înzestrată cu o candoare și eleganță demnă de o regină.
Regina Maria a fost una dintre persoanele apropiate reginei mamă Elena, aceasta i s-a confesat în numeroase rânduri, regăsim chiar în memoriile Reginei scrisori către Sitta și confesiuni cu privire la aceasta. Cele două împărțeau și o pasiune: echitația.
Sitta era fermecătoare în uniformă și cu căciula ei mare, de husar, gropițele din obraji erau adorabile sub imensa căciulă. Ea l-a călărit pe Jumbo și a defilat perfect când i-a sosit rândul, cu absolută corectitudine.(Regina – mamă Elena, Simona Preda)
Regina – mamă Elena. Mariajul și Despărțirea de Carol al II-lea din colecția Istorie cu blazon, de la Corint, este o carte de o frumusețe uluitoare. Autoarea ne travează prin viața de familie și de regină a Sittei, de la venirea în România a acesteia, la mariajul cu Carol al II-lea, nașterea regelui Mihai, zbuciumul inteior al Sittei cu privire la divorțul de Carol al II-lea, problemele de vedere, neliniștile și bucuriile unui om cu suferința, dar și bucuria unui destin de regină.
Escortătă de mașina poliției, Sitta a fost dusă pe străzi pustii până la gară, unde a fost obligată să ia Orient Expresul de la 
ora 23:00. Plecarea ei fusese ținută departe de ochii opiniei publice, iar de-a lungul gării exista un cordon de polițiști. Plecarea ei fusese ținută de departe de ochii opiniei publice, iar de-a lungul gării exista un cordon de polițiști. Întâmpinată pe peronul în beznă de șeful poliției, generalul Nicoleanu – singurul, de altfel, care avea în mână o lanternă – , principesa Elena a fost condusă spre vagon. Restul pasagerilor erau încuiați în tren, în spatele storurilor trase. Așa s-a petrecut ieșirea din țară a unei femei care, în urmă cu unsprezece ani, venise aici să fie regină. ,,Când mi-am luat rămas-bun de la Nicoleanu, ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a sărutat mâna, dar glasul i s-a frânt când a zis: Aceasta este cea mai dificilă sarcină din viața mea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Veți fi întotdeauna a noastră.”Regina – mamă Elena, Simona Preda)
Cartea Simonei Preda are un loc binedefinit în ceea ce privește monarhia în România, prin diversitatea materialelor de natură memorialistică, dar și inedite arhive ce reprezintă o poartă pentru a o cunoaște îndeaproape, cu un ochi uman, pe cea care timp de 11 ani a fost dedicată poporului român, o regină înzestrată cu o noblețe sufletească, dar și sârguința unei mame, înainte de a fi regină.
Stilul originar, limpede, plin de farmec și deloc eclatant, vădit cu o scriitură binerânduită, cu o empatie de om, înainte de scriitor, fac din cartea Simonei Preda o invitație către lectură, dar și o rememorare a trecutului istoric, o întâlnire spirituală și bogată cu o forță femină pierdută în filele istoriei.
Foto: Regina-mamă Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II‑lea – facebook
