Emanciparea domnului Iacoban
https://www.ziarulmetropolis.ro/emanciparea-domnului-iacoban/

Un nou spectacol de Radu Iacoban (dramaturgul, regizorul), la Bucureşti. “Emancipare”. Se joacă la Teatrul de Comedie, la Sala Nouă.

Un articol de Andrei Crăciun|29 februarie 2016

“Emancipare” are o intrigă bună (patru tineri fug de acasă, înainte de Examenul de Bacalaureat –  o escapadă adolescentină în munți, doi băieți, două fete, multiple posibilități, tentant).

“Emancipare” are o distribuție cu nume sonore. Eu l-am văzut cu Letiția Vlădescu, Ioana Anastasia Anton, Liviu Romanescu și Conrad Mericoffer. Despre ei voi vorbi, mai ales.

Având aceste două elemente fundamentale, “Emancipare” are un public potențial numeros. E un spectacol util atât tinerilor, cât și spectatorilor care urmează, indiferent de vârstă, jocul actorilor preferați (din distribuția la “Emancipare”, Ana Ularu, care împarte rolul cu Ioana Anastasia Anton, se bucură cu siguranță de asemenea admiratori fanatici).

“Emancipare” are umor (nu degeaba a câștigat un premiu care îi dă dreptul să se afle pe scena Teatrului de Comedie, chiar dacă la Sala Nouă, care e splendidă, deși incomodă spectatorilor, mai ales a celor cu probleme lombare). Umorul nu erupe de la început, ci, după o logică deja specifică textelor iacobaniene, se lasă puțin așteptat.

“Emancipare” nu are, strict dramaturgic, cel mai închegat și mai coerent text din teatrul românesc de astăzi, nici măcar din opera iacobaniană (despre care am mai scris aici sau aici). Despre “Casa cu pisici”, un spectacol pe care nu l-am înțeles și deci nu mi-a plăcut, am preferat să tac.

„Emancipare” suplinește momentele de incoerență (motivațiile psihologice ale acțiunilor personajelor sunt cel puțin stranii – sau poate că am ieșit eu de prea mult timp din adolescență și nu mai înțeleg cum funcționează creierul și inima la acea vârstă) prin jocul dedicat al actorilor, care se vede că au devenit o echipă. Letiția Vlădescu face – pur și simplu – spectacol.  E stridentă și stridența ei face bine în “Emancipare”.  Și în Conrad Mericoffer văd semnele unui viitor. Are harul.

“Emancipare” se așază și sub semnul unui mister care nu va fi spulberat, lăsându-ți răgazul să te gândești la el mult după ce ai plecat acasă. Această stare de fapt mă face să cred că Radu Iacoban a ajuns la un sistem propriu de valori bine conturat, pe care încearcă să îl impună. Că este, adică, un artist (chiar dacă dominat de cerebralitate), nu un meșteșugar care deservește, fără discernământ, nevoile publicului. Cred, totodată, că Radu Iacoban gândește teatrul mai apropiat de cinema, compune axat mai degrabă pe vizual decât pe textualitate. Vrea să pleci din teatru, dacă nu frumusețea poveștii, măcar cu frumusețea muzicii care se cântă din vreme în vreme sau cu frumusețea unor inovații regizorale de care, încă tânăr fiind, nu se ferește. N-a devenit manierist, iar asta este vestea bună.

emancipare2

Conrad Mericoffer, Liviu Romanescu, Anghel Damian

Previziunea mea este că “Emancipare” nu va rupe gura târgului, dar își va avea publicul său, care îl va iubi mult și îl va ține minte. Pentru viața unui spectacol de teatru, asta contează, nu?

Profețesc așa: vor merge să vadă acest spectacol atât liceeni cât și oameni de etatea mea, care trăiesc timpul acelei tinereți (timpul marilor speranțe, decizii și deziluzii) doar în retrospectivă, cu o inevitabilă melancolie.

Cred că e limpede că – ani de acum încolo – teatrul românesc se poate baza pe domnul Iacoban (dramaturgul, regizorul) ca pe un om care încearcă să pună în piață o partitură cât mai variată de spectacole de teatru. Ca seriozitate a propunerii, mi se pare că este mai degrabă  o excepție, nu o regulă. De aceea, din acest colț virtual de ziar, aprob și susțin. Aș scoate bani din buzunar să văd această “Emancipare”. Ca argument, în actuala situație financiară globală, mi se pare de-ajuns.



25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.