”Emigrant Blues”. Pe drum
https://www.ziarulmetropolis.ro/emigrant-blues-pe-drum/

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migraţiei românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 octombrie 2019

E firesc, ba chiar dezirabil, ca migraţia românilor în străinătate pentru o viaţă mai bună, un fenomen care înseamnă milioane de persoane, să fie subiect de film, şi în special de documentar.

În ultimii ani au apărut câteva documentare româneşti bune pe această temă, de pildă „Waiting for August” (2014), de Teodora Mihai, sau „Aici… adică acolo” (2012), de Laura Căpățână-Juller.

Aceste filme abordau observaţional subiectul din perspectiva copiilor rămaşi acasă în timp ce părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. De aici şi încărcătura emoţională de neocolit.

Chiar şi un documentar animat precum „Crulic – Drumul spre dincolo” (2011), de Anca Damian, trata indirect experienţa migraţiei. Însă era vorba de una limitată la un caz special, tragic şi cu conotaţii care depăşeau sfera socială.

Regizorii Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu propun o privire diferită, proaspătă, în documentarul lor „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”.

Pornesc de la date oficiale legate de numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate şi se opresc asupra ideii de drum parcurs cu maşina, alegându-l pe cel mai lung, de câteva zeci de ore: România-Spania, pentru un plus de dramatism.

După un prolog în care camera panoramează, dintr-o maşină, străzile dintr-o periferie a Madridului, în timp ce pe coloana sonoră se aud fragmente dintr-o emisiune de la Radio Românul din Spania, urmează o primă parte în care aparatul de filmat se instalează într-unul dintre autocarele cu care românii pornesc din ţară spre Spania.

Regizată de Mihai Mincan, această primă jumătate este lipsită de interviuri sau de vreun comentariu în voice-over – camera redă din diferite poziţii (nu foarte multe, din cauza constrângerilor de spaţiu) câteva momente de pe traseu.

Interesul nu este de a aduce în prim-plan un personaj sau altul şi eventuala sa poveste mişcătoare – în fond, fiecare spectator îşi poate imagina şi singur, cu uşurinţă, motivele pentru care oamenii aleg să plece din ţară.

La un prim nivel, miza pare să fie sugerarea uzurii şi oboselii pe care un astfel de drum foarte lung le implică.

Dar mai există un strat: decupajul favorizează tăcerile, iar în multe secvenţe camera urmăreşte chipuri – oameni simpli, săraci, care îşi pun speranţa că plecatul la muncă în afară le va face viaţa ceva mai bună.

Iar atunci când camera se apropie mai mult de câte un pasager, izolându-l de restul şi urmărindu-l mai insistent, ca în cazul unui cadru cu chipul îngândurat şi istovit al unei femei, scena transmite o emoţie difuză care dă profunzime unui dispozitiv regizoral, altfel, destul de simplu.

Prima parte se încheie într-o cu totul altă notă, în contrast puternic cu ce am văzut până atunci: un montaj cu fragmente din filmuleţe personale, făcute în mare parte cu telefonul, ale unor români din Spania.

Este un amestec pestriţ, iar introducerea sa imediat după drumul la care am asistat până atunci poate părea bizară. Colajul este, cu siguranţă, stimulant cinematografic (unele bucăţi sunt adevărate gaguri sau mici filme comice ori emoţionante), iar ideea din spatele alegerii sale pare să fie aceeaşi dorinţă de a oferi o privire nouă asupra românilor din străinătate – viaţa s-a mutat acolo şi nu înseamnă doar probleme.

Însă este uşor stridentă înşiruirea celor două perspective din care e compusă prima parte, şi asta pentru că drumul sugerează nelinişte şi grijă pentru viitor, în timp ce montajul de filmuleţe din viaţa personală, oricât de  spectaculos ar fi, trivializează puțin ceea ce fusese construit cu răbdare până atunci.

Regizată de Claudiu Mitcu, a doua parte este filmată tot pe drum, doar că e vorba de cel de întoarcere. Abordarea este, din nou, una neaşteptată: de această dată suntem mereu alături de doi bărbaţi a căror sarcină este să transporte din Spania în România cu o dubiță specială un sicriu cu un cadavru (pe care nu îl vedem decât la început, când este urcat în spate).

Este o premisă ofertantă, iar discuţiile celor doi, filmaţi cu camere instalate la bord, transformă filmul într-o bună comedie neagră – protagoniştii vorbesc porcos, fac glume, discută frivolităţi, alungă muştele care le dau târcoale şi arată tot mai obosiţi, în timp ce sicriul, la care mai fac referire din când în când, întreţine prin sugestie un fundal dramatic.

Prin structura sa mozaicată, bazată pe un montaj care pune împreună stări foarte diferite, „Emigrant Blues” pare însă nefinisat. E ca și cum cei doi autori au ezitat să-și asume până la capăt una dintre abordări, astfel că cele trei fragmente menționate, realizate în estetici diferite, chiar dacă sunt reușite luate individual, ca scurtmetraje, par mai degrabă schițele a trei documentare care ar fi meritat dezvoltate separat, pentru a li se reduce astfel caracterul ușor anecdotic.

„Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole” a intrat în cinematografe la 11 octombrie.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.

13
/01
/23

Două filme din competiţia Festivalului de la Cannes, foarte diferite, pot fi găsite în ianuarie în cinematografe: "Frate şi soră", de Arnaud Desplechin, şi "Păianjenul sfânt", de Ali Abbasi.

05
/01
/23

Anul 2023 se anunţă bun pentru cinematografia română de festival. Vor avea premiera mondială filme provocatoare ale unor cineaşti consacraţi, precum şi o serie de debuturi promiţătoare în ficţiune sau documentar. Ziarul Metropolis a adunat într-o anchetă cele mai aşteptate titluri, cu declaraţii în exclusivitate de la regizorii lor.

04
/01
/23

„Taximetriști”, comedia regizată de Bogdan Theodor Olteanu, care invită spectatorii în viața de noapte a Bucureștiului prin intermediul a doi prieteni taximetriști și a clienților lor, îi aduce împreună pe același generic pe Monica Bîrlădeanu și Andi Vasluianu. Filmul are premiera în cinematografe pe 20 ianuarie, iar informațiile despre biletele puse deja în vânzare sunt disponibile pe site-ul taximetristi.film.

30
/12
/22

Am tot scris în ultimii ani, încă de dinainte de pandemie, despre diversificarea tot mai mare a cinematografiei române. Însă cred că 2022 a depăşit orice previziuni, cu un număr record de filme.

22
/12
/22

Pentru topul cu cele zece filme favorite din 2022, am ales doar titluri care au avut premiera mondială în acest an. La ele am adăugat alte zece menţiuni - cinci tot din 2022, plus alte cinci din 2021, dar recuperate abia în anul care tocmai se încheie.

21
/12
/22

În Ajun de Crăciun, de la ora 10:00, Daniela Zeca Buzura ne propune o întâlnire de colecție. Invitaţii, Cătălin Ştefănescu („Garantat 100%"), Marina Constantinescu („Nocturne") şi Irina Păcurariu („Reţeaua de idoli") ne invită să fim martorii unei profunde discuții jurnalistice, născută din 30 de ani experiență în media din România.

21
/12
/22

TVR Cultural întâmpină Sărbătoarea Crăciunului cu programe speciale, gândite să satisfacă exigențele telespectatorilor săi. Colinde, documentare de excepție, spectacole de balet, interviuri cu artiști de marcă, dar și piese de teatru care au intrat în istorie se regăsesc în grila de sărbătoare. Nu lipsesc filmele de sezon și nici edițiile speciale ale emisiunilor consacrate.