„Emile sau despre educație“, de J.J. Rousseau, o piatră de hotar în pedagogia universală
https://www.ziarulmetropolis.ro/emile-sau-despre-educatie-de-j-j-rousseau-o-piatra-de-hotar-in-pedagogia-universala/

CĂRȚI DE NEOCOLIT Între personalităţile reprezentative ale iluminismului european, elveţianul de origine franceză J.J.Rousseau (1712-1778) ocupă un loc aparte.

Un articol de Georgeta Filitti|17 noiembrie 2018

O viață frământată, de autodidact, cu abjurarea calvinismului (confesiunea în care se născuse), pentru a trece la catolicism și apoi revenirea la credința inițială, legături sentimentale, unele folositoare pentru rafinarea lui spirituală (doamna de Warens), altele pentru o domesticitate banală (cu slujnica Thérèse Levasseur), din care au rezultat cinci fete și băieți, toți trimiși la ”casa de copii găsiți” și o lunecare lentă dar inexorabilă, la sfârșitul vieții, spre paranoia – iată imaginea nonconformistă a unuia dintre autorii Marii Enciclopedii Franceze.

La un moment dat, J.J.R. a simțit nevoia să abordeze un subiect mereu actual, mereu în schimbare, lăudat și criticat cu aceeași fervoare: educația. A făcut-o în romanul Emile sau despre educație (1762). Avusese ocazia să se ocupe de educația unor copii de nobili și această experiență pe viu a transpus-o într-o operă reținută printre cele 100 de titluri care au modelat într-un fel societatea omenească.

”Ne naștem slabi, avem nevoie de forțe; ne naștem lipsiți de toate, avem nevoie de ajutor; ne naștem proști, avem nevoie de judecată. Tot ceea ce n-avem la naștere și ne va trebui când vom fi mari ne este dat prin educație”, astfel definește J.J.R. acest proces esențial de transformare a micului animal în ființă umană.

”Educația vine de la natură, de la oameni și de la lucruri”, scrie el. Cele 5 ”cărți” ale operei sale sunt următoarele: Primul an de viață – vârsta naturii, când în preajma copilului se află mama-doică și tatăl-preceptor; atunci, înainte de a înțelege, el se instruiește. Cartea a 2-a privește dezvoltarea copilului între 2 și 12 ani, care presupune educarea sensibilității (țipăt, plâns, libertate și dependența de lucruri); educația morală (memorizare de maxime, definiții, exemple, însușirea de noțiuni cu privire la proprietate, adevăr, minciună, la propria persoană); educația intelectuală, sub semnul sloganului ”nici o carte înainte de 12 ani”; educația corporală (exerciții fizice, noțiuni de igienă); educația senzorială (pipăit, văz, auz, gust, miros).

Această carte cuprinde citate din Platon (referitoare la regimul vegetarian) și înfățișarea a doi copii, unul crescut cu cărți și profesori, altul în mijlocul naturii (Emile). Vârsta forței formează obiectul cărții a 3-a, când se face educația intelectuală, bazată precumpănitor pe experiență, construirea de mașini și o singură lectură (Robinson Crusoe de J. Swift). Adaugă educația manuală și socială care înseamnă recomandarea unei meserii. În cazul elevului ideal, Emile, e vorba de tâmplărie.

Cartea a 4-a, de la al 15-lea an la căsătorie, ”vârsta rațiunii și a pasiunii”, e cea mai importantă pentru J.J.R. De aceea face ample considerații despre originea sentimentelor, iubirea de sine, amor propriu, orientarea spre lumea abstractă, stăpânirea impulsurilor naturale prin exerciții fizice, formarea gustului pentru a-l îndrepta pe tânăr spre judecăți estetice și morale. Nu lipsește aici educația sexuală – în genere omisă în tratatele de pedagogie de până atunci – și cea religioasă. Un portret ideal al viitoarei soții, Sofia, întregește acest modul educațional. Ultima carte e consacrată chiar Sofiei: educație intelectuală, estetică, morală. Volumul se încheie cu mariajul dintre Emile și Sofia.

Operă de factură utopică, cu sugestii folosite ulterior de numeroși pedagogi, Emile a fost primită în timpul vieții lui J.J.R., mai ales de autoritățile din Franța și Elveția, țări între care a pendulat autorul, cu profundă indignare. Tiraje arse, interdicții, expulzare – toate acestea, paradoxal, i-au sporit faima. Pentru mulți a fost comod să admită că omul se naște bun dar e pervertit de societate. Însă soluția sugerată de J.J.R, izolarea de aceasta, a devenit contraproductivă. De aceea, tratatul său de pedagogie, cum le-a plăcut unora să definească lucrarea, rămâne doar o nestemată de nefolosit în producția literară a iluminismului.



08
/10
/20

Romanele „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood și „Oameni anxioși” de Fredrik Backman, din colecția „musai” a Editurii Art, și autobiografia lui Elton John, recent apărută în limba română la Editura Publica, sunt trei dintre recomandările de lectură pe care vi le propunem în această lună.

22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

01
/09
/20

Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îți voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumusețe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran și Célia Mercier și „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!