#EmojiPlay de Căciuleanu: CSF, NCSF, dans!
https://www.ziarulmetropolis.ro/emojiplay-de-caciuleanu-csf-ncsf-dans/

Căciuleanu pune o oglindă în faţa unor tineri şi ne arată cum vorbesc: un limbaj codificat, cu multe prescurtări, deopotrivă amuzant şi ciudat, susţinut de un acompaniament coregrafic dinamic, pe măsură.

Un articol de Corina Dima|13 ianuarie 2017

Gigi Căciuleanu ne-a făcut un cadou în luna decembrie, un nou spectacol de teatru coregrafic intitulat #EmojiPlay, având premiera pe 14 decembrie 2016 la Teatrul Excelsior.

Spectacolul de teatru coregrafic #Emojiplay  are ca sursă de inspiraţie universul limbajului scris folosit de către adolescenţi/ tineri în mediul virtual, on-line: abrevieri de cuvinte, expresii în engleză intercalate printre cuvinte în română, emoji-uri/ emoticoane (semne grafice, ideograme, ce exprimă într-un mod comprimat reacţii, emoţii şi stări).

Piesa este construită pe două mari paliere: prima parte, mai extinsă, este un tablou compus din limbajul semnelor, prescurtări şi emoji iar cea de-a doua, în completare, aduce povestea (Adam şi Eva sau Romeo şi Julieta) – poveşti care folosesc cuvintele, plasate în contemporaneitate, într-un colaj de muzici, limbi străine, costume, proiecţii, desene animate, manele, un talmeş-balmeş al zilelor noastre.

În secolul vitezei, parcă nici cuvintele nu mai au timp să se desfăşoare. Nu mai este timp pentru atâtea litere, pentru vocabular, sintaxă, pentru metafore şi poezie. Unii nu mai scriu ‘’Ce faci’’ ci ‘’Cf’’, nu mai urează în scris ‘’Noapte bună’’ci ‘’Nb’’. Textele se comprimă la maxim, mesajele se decantează şi apare un limbaj minimalist, o succesiune de litere şi semne, ca nişte hieroglife: SAL (salut), OMG (Oh My God), BRB (Be right back), CSF (ce să faci), NCSF (n-ai ce să faci), RUOK (are you ok?), CUL8R (see you later), JNEBOON (eşti nebun?), BN (bine), , ;-), ^_^.

Suntem martorii transformării limbajului, vedem cum acesta se condensează într-o reducţie de semne şi litere care exprimă poveşti, fapte, reacţii, emoţii. Este acesta oare începutul unui nou limbaj universal? Un timp care curge altfel, într-un ritm din ce în ce mai accelerat, ce aduce cu el şi un nou mod de comunicare, înghesuind cât mai mult într-o secundă? Nu ştim încotro, observăm şi ne lăsăm duşi de val, fiecare în barca construită după bunul său plac şi simţul orientării.

Cu umorul care îl caracterizează, Căciuleanu merge mai departe cu provocările şi aduce acest limbaj lapidar din lumea virtuală, din scris, în viaţa de zi cu zi. Vedem un cuplu care începe să dialogheze, aşa cum scrie: asistăm la o hilară succesiune de litere fără sfârşit, alături de ‘’chinuirea’’ limbii române într-un soi ciudat, hibrid, prin altoitoirea sa cu englezisme sau ticuri verbale (‘’Mă simt atât de old, gen’’, ‘’Nu pot sa dealuiesc cu asta’’, ‘’Ce ai  putea vedea in my eyes’’, ‘’Totul o să fie different’’). Ca să fie şi mai savuroasă conversaţia, autorul introduce şi câteva abrevieri născocite înadins, ca să îngroaşe tuşele ridicolului: ABOM (aş băga o mămăligă) sau VDVM (vai de viaţa mea).

Cu ajutorul cuvintelor încifrate şi a limbajului corporal codificat, dans-actorii spectacolului (Ana Vișan, Irina Strungăreanu, Adrian Nour, Alexandru Călin în alternanță cu Bianca Bor și Vlad Troncea) surprind plastic, cu dezinvoltură şi mult umor, stereotipurile limbajului contemporan. Jocul este interactiv, cu proiecţii video integrate ca parte din poveste, cu un amalgam de elemente, gesturi mimetice de stat cu nasul în telefon, cu agitaţia specifică din sclavia vitezei, cu replici spumoase şi sprinţare.#EmojiPlay

#Emojiplay este un spectacol viu, amuzant, jucăuş, uşor, fluid, care o să bucure în special tinerii (care îşi vor regăsi conversaţiile de pe reţelele virtuale). Iar cei care nu ştiu prea bine înlănţuirile de consoane şi decodificările lor, se vor amuza cu discuţiile adolescenţilor care nu se pot dezlipi o zi de telefon.

Căciuleanu reuşeşte să ne surprindă iar cu felul lui de a trage cu ochiul în universuri închise, dar atât de actuale. Ne arată poveşti cu ajutorul limbajului semnelor scrise (din lumea tinerilor) alături de alte coduri, motrice, gestuale, prea-bine ştiute de el. Două limbaje non-verbale aşezate împreună ca să ne spună poveşti cu tâlc.

#EmojiPlay – INFO

Spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu

DansActori: Ana Vișan, Irina Strungăreanu, Adrian Nour, Alexandru Călin în alternanță cu Bianca Bor și Vlad Troncea

Asistență: Lelia Marcu-Vladu

Scenografie video și animație: Les Ateliers Nomad

Costume: Corina Boboc

Coloana sonoră: Pro-DJ Event

Light Design: Cristian Petru Simon

Producător: Teatrul Excelsior în parteneriat cu „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”

Durata spectacolului: 1h

Recomandare: 12+

Foto: #EmojiPlay – Adi Bulboacă

07
/02
/24

Band-ul internațional TIME IN OUR HANDS TRIO va prezenta sâmbătă, în premieră în România, noul său program cu compozițiile celor trei membri, într-un concert marcat de improvizație conceptuală, de la jazz la baroc european și, interesant, muzică tradițională românească.

07
/02
/24

Eyedrops și Pinholes, trupe de rock alternativ, pleacă într-un turneu ce cuprinde nouă orașe prin țară dar și în Republica Moldova, începând cu data de 8 februarie, din Timișoara, urmând să transforme într-o petrecere, pe rând, alte opt puncte geografice importante.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.