Experiment în pijama. De ce să scriem și să vorbim corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/experiment-in-pijama-de-ce-sa-scriem-si-sa-vorbim-corect/

Voi face un mic experiment. Vreau să demonstrez că forma contează. Forma mesajelor pe care dorim să le transmitem e importantă. Fără ea, o parte din conţinutul ideilor noastre se pierde, iar receptarea şi interpretarea lui nu sunt corecte.

Un articol de Cristina Drăgulin|23 septembrie 2014

Două analogi. Daca un profesor, sar duce la școală îmbrăcat în pijama spunând că nu are importanta cu ce se îmbraca și că poate preda conținutul lecțiilor înveșmăntat oricum credeți că ar avea succes în ai învăța ce dorește pe elevi? O doctorită daca sar duce la cabinet mbrăcată ca și când ar fi pe un podium de modă și nu numai atâtci s-ar și comporta ca și când ar fi manechin și nu medi v-ați mai duce a doua oară la ea? Ei bine da există, anumite forme în care conținutul unui mesaj (lecțile) sau al unui serviciu prestat (consultația medicală) este ideal să o aibă. Așa se întâmpla și cu mesajel scrise sau vorbite.

Cind întâlnesc cărți care îmi plac însă nu sunt corectate si nici redactate cu atenție atât o parte din mesajul cărții cât și o parte din plăcerea de a citi se pierde. Mintea se potinește, încearcă să ignore, dar descoperind des mici, dar suparătoaregreșeli, ajunge să nu se mai bucure de lectură. Așa și cu acest articol. Nu? Mai aveți un pic și vă enervați citind-ul. Virgule între subiect și predicat, diacritice, litere și cuvinte care lipsesc etc., n-a citit nimeni măcar o dată textul înainte de publicare? Ei bine, asta face parte din experiment. Mai jos, găsiți totul (re)scris corect.

Cât de importantă este forma? Suficientă de importantă ca să afecteze serios mesajul dacă nu-i acordăm atenția necesară. De la topică până la semnele de punctuație, de la conjugarea verbelor la cazurile substantivelor, orice greșeală poate însemna un mesaj distorsionat, confuz și erori de interpretare a lui. O literă sau o cifră poate însemna altceva pe o rețetă a unui doctor, o literă lipsă sau o virgulă în documente oficiale în plus poate duce, la declanșarea unui război. Greșim pentru că ne gândim că asta nu ne afectează nici pe noi, nici pe ceilalți, merge și așa?

…………………………………………………….
Două analogii. Dacă un profesor s-ar duce la școală îmbrăcat în pijama, spunând că nu are importanță cu ce se îmbracă și că poate preda conținutul lecțiilor înveșmântat oricum, credeți că ar avea succes în a-i învăța ce dorește pe elevi? Dacă o doctoriță s-ar duce la cabinet îmbrăcată ca și când ar fi pe un podium de modă, și nu numai atât, ci s-ar și comporta ca și când ar fi manechin și nu medic, v-ați mai duce a doua oară la ea? Ei bine, da, există anumite forme pe care conținutul unui mesaj (lecțiile) sau al unui serviciu prestat (consultația medicală) este ideal să le aibă. Așa se întâmplă și cu mesajele scrise sau vorbite.

Când întâlnesc cărți care îmi plac, însă nu sunt corectate și nici redactate cu atenție, atât o parte din mesajul cărții, cât și o parte din plăcerea de a citi se pierd. Mintea se poticnește, încearcă să ignore, însă descoperind des mici, dar supărătoare greșeli, ajunge să nu se mai bucure de lectură.

Cât de importantă este forma? Suficient de importantă ca să afecteze serios mesajul, dacă nu-i acordăm atenția necesară. De la topică până la semnele de punctuație, de la conjugarea verbelor la cazurile substantivelor, orice greșeală poate însemna un mesaj distorsionat, confuz, incomplet și pot apărea erori de interpretare a lui. O literă sau o cifră poate însemna altceva pe o rețetă a unui doctor, o literă lipsă sau o virgulă în plus în documente oficiale poate duce la declanșarea unui război etc. Greșim pentru că ne gândim că asta nu ne afectează nici pe noi, nici pe ceilalți, pentru că… merge și așa?

Vă las pe voi să trageți concluziile experimentului.

Foto: wikipedia



29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.