EYEDROPS, de la A la Z
https://www.ziarulmetropolis.ro/eyedrops-de-la-a-la-z/

Concertele 𝑬𝒀𝑬𝑫𝑹𝑶𝑷𝑺 au fost descrise ca fiind, în mod paradoxal, energizante și generatoare ale unei stări de puternică melancolie. Trupa și-a început povestea în 2012, cu piese în limba engleză. Odată cu anul 2015 și cu îmbrățișarea limbii române ca mediu de exprimare, și-au consolidat propria poziție pe piața românească de muzică alternativă, lansând piese ca „Spre Soare”, „Prezent”, „Bicicleta” sau „Mai Stai”.

Un articol de Dan Boicea|1 martie 2022

La finalul lunii ianuarie, trupa a susținut un mini-turneu prin țară în cadrul proiectului „Pepiniera”, susținut prin programul Comisiei Europene – Music Moves Europe. Prin intermediul proiectului, organizatorii își propun să susțină artiștii cu potențial și să-i ajute să-și extindă baza de fani la nivel național. Concertele au avut loc la Bacău, Iași și Galați.

Tot la finalul lui ianuarie, trupa EYEDROPS a lansat piesa „Între timp”, o căutare a punctului de întâlnire dintre realitățile noastre. Melodia se va regăsi pe următorul material de studio al trupei. Vă invităm să îi cunoașteți într-un interviu sub formă de alfabet.

A – Atenție – pentru că sunt foarte grăbit din fire, și fără ea nu reușesc să-mi găsesc răbdarea.

B – Bistrița – pentru că îmi este ca o a doua casă. Pentru că acolo, într-un loc minunat numit Brikada, am cunoscut oameni care mi-au fost medicament, pentru că acolo s-a redefinit trupa EYEDROPS, și pentru că fără ei și curajul pe care mi l-au insuflat, nu aș putut, la un moment dat, merge mai departe. Și pentru că la Lacul Colibița am șezut și-am râs…

C – Curiozitate – pentru că Universul însuși este curiozitate pură. Cred că dacă există un Dumnezeu, și dacă El a avut vreo implicare în apariția noastră, suntem aici pentru că El a fost curios. Curios să vadă ce se întâmplă dacă ceva ca noi există…

D – Dor – dacă îți e dor, înseamnâ că a fost frumos.

Am tot alergat și n-am ajuns nicăieri. Întotdeauna „aici”, întotdeauna ancorați într-un „prezent” în permanentă schimbare, regăsindu-ne încă o dată, cu fiecare rătăcire. „Între timp” este EYEDROPS la momentul acelei guri de aer trase adânc în piept, la început de cursă. Cursa asta e spre voi și spre noi înșine. Spre locul ăla în care realitățile noastre își găsesc un punct de întâlnire, declară Paul Manolescu, solistul Eyedrops.

E – E. Doar E. Pentru că… aia e.

F – Frică – pentru că fără frică nu există curaj. Pentru că este cel mai bun indicator al relevanței: nimic din ceea ce faci nu are cum să te ducă mai departe dacă nu îți inspiră, fie și doar într-o mică măsură, teamă. La fel cum nu există erou fără antagonist.

G – Gând – pentru că aici la noi, totul este gând sau consecința lui.

H – Halucinație – pentru că doar ieșindu-ți din minte o poți înțelege.

I – Idiot – ca să nu uit că pot fi oricând unul.

J – John Lennon – pentru că a trasat drumul pe care cu toții încă pășim. Pentru că suntem toți ramurile aceluiași copac a cărui rădăcină sunt The Beatles. Pentru că a adus culoarea în lume și ne-a provocat să visăm cu mai mult curaj ca niciodată.

K – K, Special K – Pentru că piesa cu același nume de la Placebo m-a însoțit în căști mult timp, în perioada liceului.

L – Liniște – pentru că până la urmă, asta căutăm cu toții. Și pentru că uneori, e atât de frumos să o spargi.

M – MUSE – pentru că nu știu nimic mai frumos în muzică.

N – Nimic – e ceea ce mi-aș dori să îmi doresc.

O – Ordine – e ceea ce mi-aș dori să pot păstra.

Nu îmi pot imagina o lume fără umor.

P – Prezent – pentru că în prezent încerc să stau.

Q – Quantum Leap – fugeam de la școală cât de tare puteam, până acasă, ca să îl prind.

R – Revoluție – Când spun „revoluție” îmi aduc aminte de ’89 – stăteam în mijlocul sufrageriei, jucându-mă – nu știu cum și de ce – de-a revoluția. Habar n-aveam de ce se întâmpla deja afară. Loveam niște căsuțe de plastic de pe covor, cu niște matrițe de metal pentru tipar aduse de mama de la redacție, când pe ușa casei a intrat tata, zicând: deschideți televizorul, e revoluție! Dacă până la momentul respectiv amintirile mele sunt foarte puține și vagi, de atunci încolo memoria mi-a început cu adevărat să funcționeze și să înregistreze tot.

S – Simplu – pentru că așa sunt, de fapt, toate. Și pentru că așa ar trebui să fim și noi. Îmi doresc să gândesc cât mai simplu, cât mai clar, cât mai țintit.

Ș – Șifonat – pentru că așa tot umblu de când m-am mutat de la părinți.

T – Thompson – Hunter S. Thompson. Și Thompson, lupul meu, pe care l-am numit după el. Pentru că omul a trăit una dintre cele mai cuprinzătoare, relevante și curajoase vieți din câte s-au trăit vreodată. Pentru că a înfruntat demoni de care nu mulți știau până la el, arătându-ne nouă, celor care au norocul de a ajunge la munca lui, că se poate, și că avem obligația de a fi neînfricați.

Ț – Țară – “la țară” – e acolo unde aș vrea să ajung să locuiesc cândva.

U – Umor – nu îmi pot imagina o lume fără umor.

V – Vama Veche, locul. Pentru toate amintirile.

W – Wolfram – pentru că face din noapte zi, pentru că ne place să citim și să stăm până târziu, să ne vedem unii pe alții, și să găsim cu ușurință drumul până la baie. Pentru că alungă hoții și fantomele. Un mare minus, însă pentru cum atrage tânțarii.

X – “X” litera. Indicator al scopului, al locului, al țintei.

Y – Youtube-ul nostru cel de toate zilele.

Z – Zi – pentru că o prefer nopții.

13
/12
/16

Emanuel Pârvu, membru al juriului care a selectat zece actori tineri pentru spectacolul aniversar al Teatrului Metropolis, este convins că noua generație de actori poate fi încurajată prin șansă. La rândul său, își amintește în rândurile care urmează cum la început de drum a avut ocazia de a învăța de la oameni de teatru precum Victor Rebengiuc, Marcel Iureș și, mai ales, Liviu Ciulei.

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.