CRONICĂ DE FILM N-am putut să mă uit la „Benedetta”, noul film al lui Paul Verhoeven, plasat într-o mănăstire de călugăriţe din Italia secolului al 17-lea, decât ca la o comedie romantică.
Un articol de Ionuţ Mareş|9 noiembrie 2021
E drept, una condimentată cu secvenţe horror şi erotice, atât de specifice cineastului de origine olandeză.
Cum să priveşti altfel scenele în care blonda maică Benedetta, jucată de Virgine Efira, are viziuni mistico-sexuale cu Isus?
Sau apariţia rănilor pe corpul său – semne ale sfinţeniei ori autoflagelările unei impostoare?
Sau momentul în care bruneta maică Bartolomea (Daphne Patakia), cu ai săi ochi întunecaţi şi prevestitori de rele, îi pregăteşte Benedettei o jucărie sexuală dintr-o statuetă de lemn cu Fecioara Maria, după ce i-a tulburat mintea neprihănită cu apariţia sa (scuze pentru jumătatea asta de spoiler)?
Astfel de provocări au populat dintotdeauna imaginaţia lui Verhoeven, interesat mereu de clasica ciocnire dintre un spirit alimentat de religie şi un trup dominat de impulsuri greu de controlat. O luptă care nu se încheie niciodată cu o victorie finală clară a vreuneia dintre tabere – e marcată doar de succese provizorii alternative.
Ba chiar aş zice că „Benedetta” este printre cele mai cuminţi filme ale sale. Sau poate că e doar o impresie, dată de faptul că cinema-ul a spart multe tabuuri de la perioada în care regizorul zdruncina cu viziunile sale febrile filmul de autor european şi apoi Hollywood-ul şi până acum.
Mi-e greu să consider caracterul său iconoclast principala atracţie din „Benedetta”. Blasfemia sa nu prea mai are pe cine să şocheze, decât probabil pe puritanii care ar da cine ştie cum peste această poveste fierbinte de iubire carnală între două călugăriţe, pe un fundal de moarte cauzată de ciumă.
Însă poate să distreze, şi face asta cu aerul că e cel mai uşor lucru din lume. Şi la 83 de ani, veteranul Verhoeven ştie să ofere spectacol cinematografic.
Cu al său ritm ameţitor şi cu zeflemeaua şi degajarea sa, „Benedetta” e teribil de entertaining. Iar asta ar trebui să fie suficient, într-un peisaj festivalier destul de încrâncenat.
„Benedetta” a fost văzut în România la Les Films de Cannes a Bucarest.
