Filmul ca antidepresiv
https://www.ziarulmetropolis.ro/filmul-ca-antidepresiv/

★★★★★ CRONICĂ DE FILM Prezent anul trecut în mai multe festivaluri şi disponibil acum în România pe platforma MUBI, „Ne croyez surtout pas que je hurle” („Just Don’t Think I’ll Scream”, 2019), debutul regizorului francez Frank Beauvais, este un excelent documentar eseu, potrivit şi pentru perioada bizară pe care o trăim.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 iulie 2020

În urma unei despărțiri dureroase și fără perspectiva unor noi proiecte, un cineast se retrage temporar într-un sat din Alsacia, unde timp de mai mult luni vede compulsiv filme, câte patru-cinci pe zi. În paralel, pe glob au loc diverse tragedii, și în special atentate teroriste în Franța.

Cinema-ul ca evadare dintr-o realitate apăsătoare și greu de privit în față sau antidot la depresie și sursă de regenerare? Este miza extraordinară pe care o lansează Frank Beauvais în filmul său de debut, documentarul eseu „Ne croyez surtout pas que je hurle” („Just Don’t Think I’ll Scream”, 2019).

E mai întâi vocea melancolică a regizorului însuși, care domină coloană sonoră și pe care o auzim de la început și până la sfârșit. Apoi, e textul lui Frank Beauvais, care uneori ia forma unui jurnal foarte intim, ce consemnează emoții, amintiri sau pur și simplu întâmplări banale, cum ar fi vizitele unor prieteni, iar alteori devine o reflecție despre lume și societate.

Fără cuvinte mari, fără platitudini, fără lamentări. Un flux liber de idei care exprimă criza interioară a unui artist în căutarea unor motive de a merge mai departe.

Iar salvarea pare să vină nu din existența socială însăși, care și-a pierdut pentru moment sensul, ci din cinema-ul trăit în solitudine. Din plonjarea obsesivă, devoratoare, în imagini cinematografice, care devin memoria însăși a unui anumit moment.

Pentru că actul de a se filma sau pur și simplu de a filma ceva într-o astfel de criză existențială ar fi greu sau ar putea fi văzut chiar ca o manifestare de autocomplezență ori o impudoare, Beauvais se folosește de filmele altora pentru a-și completa vizual eseul pe care ni-l împărtășește și prin care se destăinuie.

Rezultă un montaj elaborat și ambițios cu scurte momente, ca niște străfulgerări, fără sunete sau muzică, din sute și sute de filme, majoritatea puțin cunoscute, iar unele de-a dreptul obscure. Scopul lor este de a reflecta, în cele mai neașteptate feluri, stările pe care le sugerează voice over-ul.

Textul și imaginea intră astfel într-un dialog extrem de stimulant și, până la urmă, emoționant. Iar ideea splendidă pe care o propune Beauvais e că cinema-ul, în ciuda caracterului său artificial, poate deveni un refugiu în fața durerii, atunci când îi este asumată natura profund reflexiv-terapeutică.

Și chiar dacă, în fond, nu înlocuiește viața, poate ajuta la înțelegerea ei și o poate face mai suportabilă în misterul ei.

18
/05
/14

CRONICĂ DE FILM Proiectat anul trecut în competiţia oficială de la Cannes, „Borgman”, în regia olandezului Alex van Wardermam, se înscrie în seria fabulelor care au ca ţintă predilectă materialismul societăţii moderne şi acea clasă de mijloc blazată în rutina sa emoţională şi familială.

16
/05
/14

 A treia ediție a Festivalului Pelicam are loc la Tulcea între 13 și 15 iunie și aduce filme în premieră națională cu semnătura unor regizori internaționali premiați care ne spun povești despre legături strânse între viața oamenilor și pământurile lor, din pădurea amazoniană până în Laponia.

16
/05
/14

Experiențe bizare, iubiri ucigătoare, transformări neașteptate, zombi, exorciști, canibali – amatorii de senzații tari au la dispoziție trei secțiuni cu povești „întunecate”, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania: Fără limită/ No Limit, Umbre/ Shadows și noua Midnight Delirium, un program special de filme difuzate la miezul nopții.

16
/05
/14

Cea de-a 67-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes (14 - 25 mai) este una a exceselor, conform afirmă editorii de la AFP, care au publicat o serie de date şi de cifre, pentru a argumenta această afirmaţie.

15
/05
/14

CRONICĂ DE FILM Era inevitabil ca un monstru spectaculos vizual precum Godzilla să fie adaptat la 3D. Numai că, în aparenta dorinţă de a livra ceva memorabil, realizatorii par să fi pierdut simţul măsurii, oferind un Godzilla gigantesc pentru standardele modelului, însă umbrit de două creaturi nuclearofage cu apucături exterminatoare.

15
/05
/14

Ziarul Metropolis şi MediaPro Distribution te trimit la cinema! Participă la concurs şi poţi câştiga 3 invitaţii duble pentru filmul „#selfie”, la Cinema City Sun Plaza din Bucureşti.

15
/05
/14

Filmul "Grace of Monaco", cu Nicole Kidman, a fost proiectat în deschiderea Festivalului de la Cannes, în afara competiţiei oficiale, şi a fost primit cu râsete, ironii şi critici de jurnaliştii din presa de specialitate, prezenţi la proiecţia care a avut loc miercuri.

14
/05
/14

10 actori talentați din teatrele din România vor avea parte de expunere, de întâlniri cu publicul, presa și specialiștii din industria filmului la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (30 mai – 8 iunie), în cea de-a treia ediție a programului 10 pentru FILM.

13
/05
/14

Cu ocazia celei de 67-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes (14 – 25 mai 2014), TV5MONDE va avea un program special, pe toată durata prestigiosului eveniment cinematografic.

12
/05
/14

22 de povești românești, 14 lungmetraje și 8 scurtmetraje, unele prezentate în premieră absolută, se regăsesc în mult-așteptata secțiune Zilele Filmului Românesc, la cea de-a 13-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (30 mai – 8 iunie).

12
/05
/14

Borgman este un thriller horror cu tentă de umor negru, regizat de olandezul Alex van Warmerdam (The Northerners, The Dress), despre un vagabond care intră în viaţa unei familii din partea superioară a societăţii, transformând-o imediat într-un adevărat coşmar.

12
/05
/14

CRONICĂ DE FILM. Documentarul ”Bucureşti, unde eşti?”, al fotografului şi cineastului Vlad Petri, surprinde protestele din 2012 din Capitală, oferind nu doar o perspectivă empatică şi cu o certă valoare sociologică şi istorică, dar şi o încercare, mai subtilă, de chestionare a realităţii.

09
/05
/14

Ar fi putut concura cu marile actriţe de la Hollywood, dar a ales să uimească Parisul. A devenit o stea în cinematografia franceză a anilor ’30. „Cea mai aristocratică dintre actriţe“, „regina teatrului din Paris“, „unica“, „extraordinara“, „inimitabila Elvira“, aşa cum o alinta presa, Elvira Popescu a cucerit publicul francez, îmblânzindu-i pe cei mai exigenţi critici. Cei mai renumiţi dramaturgi ai vremii au scris pentru ea.