Her. Soft SF
https://www.ziarulmetropolis.ro/her-soft-sf/

CRONICĂ DE FILM Dacă ideea provocatoare din „Her” („Ea”) ar fi ajuns pe mâinile lui David Cronenberg, am fi avut probabil un film greut de uitat. Aşa, Spike Jonze nu oferă decât un film convenţional, în pofida semnalelor stridente că încearcă să fie altfel.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 februarie 2014

CRONICA DE FILM Dacă ideea provocatoare din „Her” („Ea”) ar fi ajuns pe mâinile lui David Cronenberg, am fi avut probabil un film greut de uitat. Aşa, Spike Jonze nu oferă decât un film convenţional, în pofida semnalelor stridente că încearcă să fie altfel.

Invocarea deja clasicului cineast David Cronenberg nu este întâmplătoare. Una din preocupările artistice ale canadianului este să articuleze în cele mai straniu-tulburătoare discursuri intersectarea dintre om şi necunoscutul de origine anatomică/biologică/tehnologică/ştiinţifică.

De aceea, ideea din „Her” („Ea”) probabil că nu i-ar fi displăcut – într-un viitor care bate la uşă, oamenii, tot mai solitari, ajung să înlocuiască dragostea din viaţa reală cu relaţii, inclusiv „sexuale”, cu sisteme de operare superinteligente. Un astfel de sistem se exprimă printr-o voce dintr-un dispozitiv introdus în ureche (asemeni unui aparat auditiv) şi printr-un mic touchscreen cu cameră video.

În timp ce majoritatea filmelor lui Cronenberg sunt bogate în idei speculativ-filosofice, servite de un mereu inovator limbaj vizual, „Her” nu se ridică, în final, la înălţimea premisei sale, de altfel remarcabile.

Spike Jonze se menţine în limitele unui cinema pronunţat clasic: banala poveste de dragoste, cu obişnuitele suişuri şi coborâşuri, dintre un El şi o Ea este scheletul filmului, chiar dacă El (Theodore Twombly – Joaquin Phoenix) rămâne un bărbat în carne şi oase (şi cu o mustaţă retro), iar Ea (Samantha) este reprezentată doar de vocea unui sistem de operare (Scarlett Johansson).

Este o idilă cu o morală de final exprimată fără subtilităţi, asta şi pentru că Spike Jonze se ia prea în serios în dorinţa insistentă de a-şi transmite mesajul, vechi de când a apărut genul SF – omul riscă să devină victima tehnologiei.

Dacă, narativ, filmul nu oferă surprize, vizual reprezintă un amestec care favorizează costumele (bărbaţii poartă pantaloni ce amintesc de anii 1940-1950) şi decorurile, nefructificate însă la adevăratul potenţial de camera (prea) cuminte a directorului de imagine Hoyte Van Hoytema. Ideile importante sunt exprimate aproape exclusiv prin dialoguri (inevitabile, de altfel, când unul din „personaje” este doar o voce), încadraturile şi montajul oferind puţine prilejuri de jubilaţie.

Dialogurile (dintre Theodore şi un coleg de serviciu sau o vecină şi prietenă – Amy Adams) sunt filmate într-un nespectaculos plan-contraplan, iar cadrele strânse pe chipul protagonistului sunt preferate pentru a reda presupuse emoţii (amplificate de acorduri sentimentale de pian). Opoziţia dintre lumina şi căldura imaginii din flashback-urile lui Theodore din relaţia cu fosta soţie (Rooney Mara) şi răceala din viaţa sa solitară actuală este punctată fără prea mare creativitate.

Cineastul american, consacrat cu „Being John Malkovich” (1999) şi „Adaptation” (2002), preferă interioarele: biroul unde Theodore lucrează la o firmă care concepe scrisori de mână pentru alţii, dictate însă unor calculatoare; apartamentul aseptic; liftul futurist al blocului; peroanele de la metrou colorate strident şi digitalizate. Puţinele exterioare sunt fie cadre panoramice cu zgârâie nori de sticlă, fie cu trotuare populate de oameni singuri (maşinile sunt omise aproape complet).

Spike Jonze imaginează o lume care seamănă mult cu prezentul, dar care conţine şi mărci credibile dintr-un viitor nu foarte îndepărtat. „Her” nu insistă atât pe detaliile tehnico-ştiinţifice, care rămân în plan secund, ci pe emoţiile lui Theodore şi pe evoluţia relaţiei sale cu suava voce. Filmul este, dintr-o astfel de perspectivă, un soft SF care frizează melodrama.

„Her” („Ea”), adus în România de InterComFilm Distribution, va rula de vineri, 7 februarie, în cinematografe.

INFO

Her (Ea, SUA, 2013)

Regia: Spike Jonze

Cu: Joaquin Phoenix, Amy Adams, Scarlett Johansson

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Her – capturi film

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.