Ilona Brezoianu: „La Metropolis, intri într-o familie și mereu te întorci”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ilona-brezoianu-la-metropolis-intri-intr-o-familie-si-mereu-te-intorci-ca-acasa/

INTERVIU Ilona a jucat în două spectacole la Teatrul Metropolis, prima dată pe când era freelancer, „sau şomer, cum se mai spune”, precizează actriţa. E un loc special pentru ea, a funcţionat ca o trambulină. Între timp, Ilona a prins aripi, joacă în multe teatre din capitală şi mai e şi angajată, la Comedie. Iată cum a fost.

Un articol de Andrei Crăciun|6 mai 2019

Ilona Brezoianu, în ce spectacole ai jucat (și poate că încă mai joci) la Teatrul Metropolis din București? Și care e povestea fiecăruia dintre ele?
Am jucat în spectacolul „10 pentru New York” și încă mai joc în „Peretele” , ambele scrise și regizate de Lia Bugnar. Spectacolul „10 pentru New York”, care momentan nu se mai joacă, a fost scris special pentru 10 tineri, care au participat la casting, unde criteriul principal a fost acela de a nu fi angajați într-un teatru de stat. Pe atunci și eu eram freelancer – sau șomer, cum se mai spune. Ideea acestui proiect a fost una extrem de nobilă, având în vedere lipsa posturilor din teatrele de stat. Așadar, eram 10 actori care ne câștigam existența strict din colaborări, iar spectacolul ăsta a fost o gura de aer proaspăt. Iar în „Peretele”, am intrat acum vreo 3 ani, pentru a fi dublura Nataliei Călin, și asa am rămas, în familie.

Ilona Brezoianu, în „10 pentru New York”, în regia Liei Bugnar

Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Poate funcționa acesta ca o trambulină pentru foarte tinerii noștri actori, cum ai fost și dumneata până de curând (dacă nu cumva încă mai ești)?
Sigur că poate funcționa ca o trambulină pentru actorii tineri. Vorbim aici și de una profesională, dar și de una financiară. E nevoie de astfel de teatre pentru a-și găsi locul și cei pentru care teatrele de stat au
închis ușile. La Metropolis, intri într-o familie și mereu te întorci, ca acasă.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Mie în primul rând, la Metropolis, mi se par speciale sălile. Sunt calde, primitoare, confortabile. La fel este și publicul. Simți bucuria lor și plăcerea cu care vin la acest teatru știind că sunt spectacole foarte bune. Locul are o energie aparte. Pe care o simt și actorii, dar și spectatorii.

Ca spectator, ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Am umblat, da, și ca spectator. Și așa am ajuns să îmi dau seama ce simte publicul atunci când vine aici. Și este fix așa cum am spus mai sus.

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis?
Păi, evident că cele mai amuzante sunt cele de la „Peretele”. Nu există una anume. La fiecare spectacol se întâmplă câte ceva. Noi tot timpul plecăm de acolo bine dispuși.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
Nu prea sunt eu cu povețele, dar le-aș ura mult succes să prindă aripi într-un loc unde cu siguranță își vor dori să revină cât mai des.

„Peretele” (regia: Lia Bignar), la Teatrul Metropolis

Mie în primul rând, la Metropolis, mi se par speciale sălile. Sunt calde, primitoare, confortabile. La fel este și publicul. Simți bucuria lor și plăcerea cu care vin la acest teatru știind că sunt spectacole foarte bune. Locul are o energie aparte. Pe care o simt și actorii, dar și spectatorii. (Ilona Brezoianu, actriță)

Foto: Eduard Enache, Mihai Georgiadi, Călin Beșliu

04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.