„Înşir-te mărgărite” și inaugurarea Sălii Mari a Naționalului bucureștean
https://www.ziarulmetropolis.ro/insir-te-margarite-si-inaugurarea-salii-mari-a-nationalului-bucurestean/

,,Un teatru nou pentru un public nou” e sloganul Teatrului Naţional din Bucureşti, care şi-a inaugurat Sala Mare pe 18 aprilie, cu spectacolul „Înşir-te mărgărite” de Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric.

Un articol de Monica Andrei|20 aprilie 2015

În vremea când Bucureştiul era un Mic Paris, s-a construit Teatrul cel Mare în stil neo-clasic pe Calea Victoriei de astăzi, cam pe unde este Hotelul Novotel, şi a fost inaugurat la 31 decembrie 1852, sub directoratul lui Costache Caragiale. Instituţia ce devine de rang naţional a fost concepută cu o sală pentru spectacole de operă, pentru baluri “de întâiul ordin” și apoi pentru spectacole de teatru. (Potra, George – “Din Bucureştii de altădată”)

La inaugurarea oficială au participat domnitorul cu soția sa, boierii vremii alături de consuli străini. Cezar Bolliac scrie în “Vremea Românească”: “…mulțimea de uniforme, de coroane, de diamante și de rochii inunda acest local de sărbătoare, ce nu se putea compara cu niciuna din clădirile din câte se văzuseră până atunci la noi, astfel încât, ni se părea un vis și ne crezurăm un minut strămutați, pe malurile Senei. Atâta aristocrație!” Sala de spectacol de la București era una dintre cele mai frumoase din Europa.

Despre program, aflăm din ziarele timpului. Pe afiș era trecut spectacolul „Zoe” sau “Amantul împrumutat”, un vodevil într-un act, tradus din limba franceză, urmat de operă italiană, apoi o doină din “Claca țărănească” operetă scrisă de Ioan Andrei Wachmann, pentru a da serii un ton festiv. Spectacolele au avut loc la lumina lumânărilor de seu. Nici repertoriul ales nici jocul actorilor n-a fost la înălțimea locului și solemnității.

Până în 1944, Teatrul Naţional era o bijuterie arhitecturală în interior și exterior, care a uimit călătorii, diplomaţii, ziariştii străini, când ne-au vizitat țara. Pe scenă au jucat marii artişti ai lumii în toate limbile. După înființare, prima scenă a ţării a devenit în scurt timp inima Micului Paris, pulsând viaţă în universul cultural și politic românesc.

03. Teatrul National

Între 24-26 august 1944 o bombă a aterizat pe Hotelul „Simplon” din București distrugând clădirea teatrului. (Fusese vizat Palatul Telefoanelor.) Ruinele instituției arătau morbid în centrul orașului. Pe 12 decembrie 1944 s-au încărcat 41 de vagoane cu bunurile și recuzita teatrului, confiscate în contul despăgubirilor de război, cu destinație spre Rusia. Pentru că nu mai avea niciun patrimoniu, reconstrucția teatrului în acel loc ar fi costat foarte mult, așa că se decide demolarea, în 1945. (Giurescu, C. Constantin – “Istoria Bucureștilor”)

Teatrul Național, în 2015

Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, cu sediul din str. Nicolae Bălcescu, pe care îl cunoaştem astăzi, a fost construit de comunişti şi inaugurat în 1973. Lucrările de consolidare şi optimizare funcţională a clădirii începute în martie 2011, au durat peste 4 ani, autorul proiectului fiind Prof. Dr. Arh. Romeo Belea. Sala Mică, Sala Media, Sala Pictura, Sala Studio, Sala Atelier au fost deschise pe rând, ulterior, iar inaugurarea Sălii Mari marchează încheierea lucrărilor de reabilitare urmând ca, în vară, să fie deschis și Amfiteatrul în aer liber, cel de-al șaptelea spațiu de joc.

”Un teatru nou pentru un public nou” şi-a deschis porţile în 18 aprilie 2015 într-o seară ploioasă, cu ambasadori, senatori, miniştri, parlamentari, jurnalişti adunaţi în sala luminoasă cu multe scaune roşii şi loje noi, din clădirea ce rezistă unui seism de 9 grade pe scara Richter, după cum ne-a garantat directorul teatrului, domnul Ion Caramitru, în salutul său înainte de începerea spectacolului.

Spectacolul din seara inaugurării, “Înşir-te mărgărite” are la bază poemul feeric scris de Victor Eftimiu, valoros prin caractere puternice şi convingătoare, cu înfruntări de efect, ce se încheagă într-o poveste cu subiect folcloric.

Copyright SIMION BUIA Tel- 0763654920-4150757

Alb Împărat (Constantin Dinulescu) îşi mărită cele trei fete şi aşteaptă peţitorii. Sorina (Maria Dinulescu) e fiica cea mică a lui Alb Împărat care nu vrea să se mărite după cum doresc părinţii, pentru că îl iubeşte pe Făt-Frumos, iar acesta pe Ileana Cosânzeana, care e vrăjită de mama Zmeului. În adaptarea făcută de Dan Puric, Sorina îl alege pe Buzdugan şi fuge în noaptea nunţii să-l caute pe Făt-Frumos. Eterna ciocnire între bine şi rău se încheie cu izbânda binelui, a iubirii.

Dan Puric semnează regia spectacolului de teatru, dans, pantomimă, mult prea lung, plictisitor şi dezarticulat care a durat până spre miezul nopţii; merită văzut doar pentru scenografia Doinei Levintza şi pentru coregrafie.

Foto din spectacol: Simion Buia

07
/02
/24

Band-ul internațional TIME IN OUR HANDS TRIO va prezenta sâmbătă, în premieră în România, noul său program cu compozițiile celor trei membri, într-un concert marcat de improvizație conceptuală, de la jazz la baroc european și, interesant, muzică tradițională românească.

07
/02
/24

Eyedrops și Pinholes, trupe de rock alternativ, pleacă într-un turneu ce cuprinde nouă orașe prin țară dar și în Republica Moldova, începând cu data de 8 februarie, din Timișoara, urmând să transforme într-o petrecere, pe rând, alte opt puncte geografice importante.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.