Următoarea reprezentaţie a piesei Ivanov în regia lui Andrei Şerban va fi pe 28 ianuarie ora 18:30 la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, din proximitatea parcului Grădina Icoanei. Este bine când unica soluţie pentru o seară ceţoasă de ianuarie este o piesă de teatru, pe care o ştii cel puţin după rezonanţa numelui regizorului şi […]
Un articol de Judy Florescu|18 ianuarie 2013
Următoarea reprezentaţie a piesei Ivanov în regia lui Andrei Şerban va fi pe 28 ianuarie ora 18:30 la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, din proximitatea parcului Grădina Icoanei.
Este bine când unica soluţie pentru o seară ceţoasă de ianuarie este o piesă de teatru, pe care o ştii cel puţin după rezonanţa numelui regizorului şi a celor din distribuţie, dar la care mergi poate pentru a-ţi forma, sau reforma, propria idee despre Cehov, teatru şi particularităţile sale.
Pe regizorul Andrei Șerban am avut ocazia să îl văd şi să îl ascult în conferinţa intitulată „Despre Cehov sau Cine mai vrea să meargă la Moscova?”, ce a avut loc în Sala Atelier de la Teatrul Naţional Bucureşti în ianuarie 2011. Andrei Şerban ne-a povestit despre montarea piesei Ivanov, despre faptul că Teatrul Bulandra şi-a închis Sala Toma Caragiu de la Grădina Icoanei pentru repetiţiile sale şi că personajul principal numit în buletin tot Ivanov.
“ Exact ca în viaţă, poţi avea milă şi tandreţe faţă de altcineva cinci minute, dar după aia, gata, tot la tine te gândeşti.Poate dumneavoastră sunteţi mai buni.” (Andrei Şerban, DVD, Conferinţele TNB, 2011)
Nu am simţit când au trecut cele 4 acte ale piese întinse pe trei ore şi jumătate de emoţii aprinse şi stinse cu replici foarte actuale despre neîmplinirea umană şi de căile abordate pentru obţinerea desăvârşirii sufleteşti, materiale şi a ecunoaşterii sociale. Actorii sunt frumoşi fiindcă întrr-o simplă vorbă surprinzi mai multe emoţii; chiar şi când plâng sunt frumoşi- acel tablou al expresivităţii lor rămâne cumva intact şi continuă să te inspire şi după terminarea piesei.
Energia supremă şi vitalitatea incandescentă cu care ne învăluie domnul Victor Rebengiuc, prin fiecare reacţie, mimică şi joc scenic sunt ca o lecţie de viaţă, iar dintre replicile personajului său, Contele, carismatic şi profund, mi-au rămas întipărite în suflet:
“ Mai rău decât e, nu are cum să fie. „
„Când ai speranţă suporţi şi bătrâneţea. „
„E bine de tine că nu ai nici o concepţie despre viaţă.”
Nu ştiu dacă există o relaţie în sine a actorilor cu personajele lor, dacă există o înţelegere reciprocă între cele două părţi sau un acord de punere în valoare a operei artistice, totuşi un lucru rămâne de netăgăduit: unii oameni se nasc pentru a ne impresiona permanent, pur şi simplu; reprezintă un model de eleganţă şi vivacitate în modelarea artei pe scenă, iar noi suntem suficient de norocoşi să asistăm la făurirea ei.
