„Jurassic Park“ – Dinozauriadă tridimensională
https://www.ziarulmetropolis.ro/jurassic-park-dinozauriada-tridimensionala/

A-l judeca şi expedia pe Steven Spielberg din perpectiva unui cinefil dependent de filmele de festival ar bloca orice încercare de a-i înţelege corect opera. La fel de greşit ar fi ca producţiile să-i fie aşezate pe acelaşi raft al mărfurilor hollywoodiene servite pe bandă rulantă.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 iunie 2013

CRONICĂ DE FILM A-l judeca şi expedia pe Steven Spielberg din perpectiva unui cinefil dependent de filmele de festival ar bloca orice încercare de a-i înţelege corect opera. La fel de greşit ar fi ca, dintr-un alt punct de vedere, neatent la nuanţe, producţiile să-i fie aşezate pe acelaşi raft al mărfurilor hollywoodiene indistincte şi servite pe bandă rulantă.

Succesul său la public este, pe bună dreptate, uriaş. Şi cu mult mai meritat decât cel al simplilor artizani sau epigoni în deficit de talent. Americanul stăpâneşte ca nimeni altul toate mecanismele care dau grandoare şi strălucire cinemaului de consum.

Creator de şcoală, Spielberg poate surclasa orice regizor care ar aspira să-i ia lua locul în plutonul de elită al realizatorilor de filme demne de a intra în istoria cineamatografiei cu priză la marele public. Cea mai recentă dovadă: prospeţimea unui film ca „Jurassic Park“, relansat în format 3D la 20 de ani de la apariţie (ajuns acum şi pe marile ecrane din România).

Un vis în 3D

În mare parte, încercările de a reîncălzi ciorbe de mult consumate eşuează în banal. Nu şi în cazul celebrului film al lui Spielberg, făcut parcă pentru tehnologia tridimensională. Acum, dinozaurii nu prind viaţă doar în ochii personajelor, ci şi prin ochelarii 3D ai noilor generaţii multiplex.

CONCURS Câştigă două invitaţii la „Jurassic Park 3D“!

„Jurassic Park“ este un vis. Unul pe care fiecare copil sau adult din noi l-a avut: pătrunderea într-o lume imaginară unde totul e posibil. Un vis care ajunge să te sperie, dar din care ştii că te vei trezi cu bine. Iar trăirile din acele momente vor rămâne pentru mult timp cu tine. Spielberg explorează conştientul colectiv, îi învaţă dorinţele şi îi serveşte „senzaţii tari“. Practică cinematograful total, puternic senzorial, extrem de atent calibrat şi nesimţit în simplitatea lui inegalabil de complexă.

Filmul brodează pe o temă dragă cineastului: spaima de necunoscut (interior sau exterior), practicată încă de la debut, în capodopera „Duel pe autostradă“. E drept, chiar dacă şi-a mai rafinat de atunci stilul, Spielberg a prins şi gustul de fi pe plac marelui public.

De unde şi simplificarea la maximum a construcţiei narative din „Jurassic Park“. Povestea este pe cât de schematică, pe atât de veche, cu rădăcini în literatură (filmul porneşte, totuşi, de la un roman de Michael Crichton): tentaţia demiurgică a omului, care îi pune în pericol însăşi existenţa.

Bineînţeles, nu lipseşte nici eterna morală – binele învinge la final: bătrânul vizionar îşi recunoaşte eşecul, protagonistul ajunge să se apropie de copiii pe care îi displăcea la început, personajele rău intenţionate sunt sacrificate, iar, în general, omenirea îşi învaţă lecţia. Frumos, dar mult mai puţin interesant decât modul în care Spielberg povesteşte vizual.

Emoţie amplificată de noile tehnologii

În „Jurassic Park“, suspansul minuţios construit – din detalii vizibile, dar plantate în locurile potrivite – este diluat cu pastile de umor cu efect garantat. Originalitatea aventurii este amestecată cu un sentimentalism asumat. Tensiunea fiecărei scene se amplifică treptat până la explozia de la apogeu. Totul este dinamic, sclipitor, la turaţie maximă. Perplexitatea protagoniştilor în faţa creaturilor readuse la viaţă este transferată spectatorilor fascinaţi de forţa efectelor speciale şi a noilor tehnologii.

Spielberg alternează abundenţa de spectaculos cu benefice pauze de respiro. Creează personaje simple, de care te ataşezi fără dificultate, şi situaţii care te ţin mereu în alertă. Şi nu se dă în lături de la a folosi tot ce îi pune la dispoziţie cinematograful, pentru a-şi atinge ţelul suprem: acela de a face spectatorul părtaş pe deplin la jocurile lui de copil mare.

INFO

Jurassic Park (SUA, 1993)

Regia: Steven Spielberg

Cu: Sam Neill, Laura Dern, Jeff Goldblum, Richard Attenborough

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

28
/11
/19

CRONICĂ DE FILM După „Cealaltă Irina” (2009) și „Q.E.D.” (2013), regizorul Andrei Gruzsniczki revine cu un nou lungmetraj, „Zavera” (2019), o dramă minimalistă - dar și manieristă - despre un inginer constructor (Dorian Boguță) a cărui viață e dată peste cap de moartea celui mai bun prieten (Șerban Pavlu).

28
/11
/19

Organizat de American Independent Film Festival și Cinema „Elvire Popesco”, pe 30 noiembrie, Maratonul „Blade Runner” este o invitație în lumea a două filme cult.

27
/11
/19

CRONICĂ DE FILM Martin Scorsese revine cu voluptate la ce i-a fost cel mai drag: filmul cu gangsteri. Produs și lansat de Netflix, adică în afara limitărilor la durată impuse de o distribuție în cinematografe, „The Irishman” i-a permis veteranului regizor să se lăfăie într-o cronică a mafiei de aproape trei ore și jumătate.

23
/11
/19

10 filme internaționale proiectate în premieră la București, un juriu de excepție, 12 masterclass-uri și 2 workshop-uri cu specialiști în cinematografie și actorie, și voie bună fără limite!

21
/11
/19

CRONICĂ DE FILM După două filme ilustrative, fără forță, eșuate, „Poarta Albă” (2014) și „Fals tratat de mântuire a sufletului” (2018), nu aveam mari așteptări de la noul lungmetraj al regizorului Nicolae Mărgineanu, „Cardinalul” (2019), tot despre victimele comunismului. Filmul are însă câteva calități, fără a fi memorabil.

19
/11
/19

CRONICĂ DE FILM Primele două episoade din sezonul al treilea al miniseriei „Umbre”, produs de HBO și scris și regizat de Bogdan Mirică, arată mai bine decât primele două sezoane. Asta nu înseamnă că lipsesc de tot replicile teribiliste sau că narațiunea nu e tot simplistă. Doar că personajele sunt mai închegate.