Le Salon des Enfants Terribles:”Nimeni nu ştie că joacă într-o piesă de teatru.”
https://www.ziarulmetropolis.ro/le-salon-des-enfants-terriblesnimeni-nu-stie-ca-joaca-intr-o-piesa-de-teatru/

Les Enfants Terribles  este cel mai cunoscut roman al  lui Jean Cocteau, unul dintre cele mai importante personalităţi culturale franceze ale secolului XXI, iar regizoarea Iris Spiridon l-a transformat într-o piesă de teatru despre copii dedicată adulţilor. Despre conceperea romanului şi despre motivaţia de a scrie autorul spunea într-un interviu: „Scrie ceva, orice. Cât să […]

Un articol de Judy Florescu|29 ianuarie 2013

Les Enfants Terribles  este cel mai cunoscut roman al  lui Jean Cocteau, unul dintre cele mai importante personalităţi culturale franceze ale secolului XXI, iar regizoarea Iris Spiridon l-a transformat într-o piesă de teatru despre copii dedicată adulţilor.

Despre conceperea romanului şi despre motivaţia de a scrie autorul spunea într-un interviu: „Scrie ceva, orice. Cât să începi povestea . Aşa am făcut eu – am scris primele rânduri la Les Enfants Terribles... Dar asta se aplică doar pentru expozişiunile din ficţiune. Totuşi eu nu am scris niciodată despre ceva dacă nu am fost profund emoţionat de acel ceva. ”(Jean Cocteau, The Art of Fiction Nr. 34)

Când mergi la o piesă de teatru, nu e recomandat să citeşti nici un fel de articol sau critică despre ea, fiindcă îţi poate afecta perceţia sa dinainte s-o fi văzut. Unii actori chiar ne sfătuiesc să nu mergem la unele spectacole de-ale lor pentru simplul fapt că li se pare, dar pe principiul nu cred până nu văd,  dar eu cred că este cel mai bine să ne putem afinitatea teatrală la încercare.

Iris Spiridon lucrează cu energii, chiar dacă sala de spectacol înseamnă clădirea de pe de Calea Victoriei de deasupra vechiului Green Hours. Piesa „Le Salon des Enfants Terribles” te pune faţă în faţă cu propriile adevăruri, pe care din frică, laşitate sau deznădejde le-ai ocolit.

Astfel, trec pragul unei case frumoase, păşesc într-un living unde se află o canapea de catifea roşie pe care cineva citeşte o carte… Atmosfera este înfiorător de plăcută şi o dată cu terminarea piesei ai înţeles că ai fost puţin actor în propria viaţă, deşi  poate  nu-ţi doreai . Problemele de orice natură ar fi ele, nu se rezolvă prin mersul la teatru, dar teatrul te ajută să ai o perspectivă mai clară asupra lor, prin portretizarea prin nuanţe diferite de cele obişnuite ale vieţii. Iar când te recunoşti într-un personaj dramatic dintr-o piesă de teatru mai întâi râzi, apoi te strâmbi, apoi te infurii, apoi plângi, apoi eşti sarcastic, iar până la aprinderea luminilor în sală eşti deja un alt om.

“Ceea ce alţii caută prin religie eu caut prin teatru şi prin dans, e acelaşi lucru, doar modalităţile de a ajunge acolo diferă”,  spune Iştvan Teglaş, unul dintre actorii din distribuţia piesei “Le salon des enfants terribles” într-un interviu din revista Formula As.

Cât despre energiile transmise de actori pe scenă publicului cu inimă de perceput,  Nicoleta Lefter  spune într-un interviu din yorick.ro: “Nu e meritul meu când sunt bine într-un spectacol sau când mi se întâmplă lucruri minunate. Tot ce ţine de mine e să aleg să fac cu plăcere.”

Iris Spiridon, tânăra regizoare cu o amplă viziune asupra pieselor sale, scrie într-un articol din Dilema Veche: “Am avut noroc să cresc şi să trăiesc mereu alături de oameni mult mai ,,mari” decît mine…”

Cam asta înseamnă succesul unei piese, cât de mult a ajuns la inima publicului, iar „Le salon des enfants terribles” mai are multe inimi de cucerit.

29
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În secolul al XVII-lea lumea celor învățați nu era prea numeroasă. Cu atât mai mult ieșea în evidență câte un personaj poliglot, diplomat, cu știința relațiilor sociale. Așa a fost cazul spătarului Nicolae Milescu (1636-1708). Cu studii la Academia întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, apoi la Constantinopol și poate la Padova, el dobândește o cultură solidă în sfera istoriei, teologiei, filosofiei, însușindu-și în același timp limbile greacă, slavonă, turcă, arabă.

29
/05
/17

Ediția din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, redată în 25 de fotografii care surprind atmosfera din ultimele zile, de la Romexpo: iubitori de carte de toate vârstele, titluri noi, focus pe Suedia, oameni de litere, lansări și alte întâmplări. Foto: Laura Dobre

28
/05
/17

FEST-FDR2017 s-a încheiat. Timp de douăsprezece zile, între 14 și 25 mai, Teatrul Național din Timișoara a fost liantul care a adus împreună artiști și spectatori, povești și întâmplări, zile și nopți de teatru, de dans, de muzică.

27
/05
/17

În ultima sa corespondență de la Cannes, Mihai Cristea a scris despre cel mai nou film al regizoarei Claire Denis, ”Un beau soleil intérieur”, cu Juliette Binoche în rolul principal, și despre documentarul ”Napalm”, de Claude Lanzmann, care a filmat în Coreea de Nord. Și a surprins-o printr-o fotografie pe Elle Fanning.

27
/05
/17

Wolfgang Muthspiel, Håkon Kornstad (foto), Nguyên Lê, Vasil Hadžimanov Band și Bobo Stenson se alătură lineup-ului final Gărâna Jazz Festival 21. Sunt așteptate 12 trupe internaționale în cele patru zile de jazz, din iulie, la poalele Munților Semenic.

26
/05
/17

„Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”, era crezul său, iar pana care-i țâșnea din suflet își trage seva din lumea penală a ocnelor siberiene, unde a fost încarcerat cu lanțuri la picioare. Ridicat la rangul de mari gânditori, titanul literaturii ruse a crezut până în ultima clipă a vieții sale că lumea se va salva prin frumusețe.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

26
/05
/17

Cum vii dinspre Hala Traian către Piața Unirii, pe Calea Călărașilor – la numărul 55 – este La Scena. Un local prietenos, cu o curte primitoare și o sală de teatru la etaj, situat chiar la stradă. La doi pași de Centrul Vechi al Bucureștiului, această sală a Teatrului Arca, înființat prin Fundația Culturală ParteR, este unul dintre primele spații neconvenționale în care, la începutul anilor 2000, tinerii artiști creau spectacole și jucau teatru, atrăgând în proiectele lor îndrăznețe actori consacrați precum Valeria Seciu, Victor Rebengiuc ori Șerban Ionescu. Făcând un salt rapid în timp – ca într-o poveste SF – acesta este și locul care găzduiește duminică, pe 28 mai, a doua reprezentație a Cenușăresei. Primul musical produs de Compania Pelerin, în regia lui Bogdan Tudor Pelerin și pe muzica lui Zeno Apostolache Kiss, este o premieră și pentru La Scena, fiind primul spectacol pentru copii care se joacă aici.