Lucia Sturdza Bulandra, despre teatrul comercial: „Sistemul acela părea de necrezut!“
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-sturdza-bulandra-despre-teatrul-comercial-sistemul-acela-parea-de-necrezut/

În 1898, Lucia Sturdza Bulandra debuta la Naţional. Ulterior, actriţa pleca din această instituţie pentru a face parte din compania Davila, alături de mai mulţi artişti care îşi doreau să pună bazele unui teatru „de calitate superioară“. Visul ei avea să se destrame foarte repede.

Un articol de Corina Vladov|16 noiembrie 2013

MEMORIA CULTURALĂ În episodul al doilea al serialului nostru publicăm fragmente din jurnalul actriţei Lucia Sturdza Bulandra, apărute în 1956, în revista Teatrul şi, ulterior, în cartea ei de memorii, „Amintiri… Amintiri…“.

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, care a fost, în vremea împăratului Diocleţian, comediantul păgân al cetăţii Tebaidului Egiptului şi ocrotitorul tuturor actorilor.

Pe 14 decembrie, Ziarul Metropolis vă va spune povestea actorului care a devenit sfânt, acum 1.700 de ani, şi care este considerat ocrotitorul breslei. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Pe 1 octombrie 1898, Lucia Sturdza Bulandra (n. 1873, Iaşi – d. 1961, Bucureşti) debuta pe scena Naţionalului bucureştean. Ulterior, actriţa pleca din această instituţie pentru a face parte, în stagiunea 1909-1910, din compania Davila, alături de mai mulţi artişti care îşi doreau să pună bazele unui teatru de avangardă, un teatru „de calitate superioară“.

Artiştii îşi doreau să joace în spectacolele teatrului atât în roluri de anvergură, cât şi în roluri mai mărunte, pentru a asigura „o interpretare îngrijită până în cele mai mici detalii“, povestea actriţa.

La un moment dat, soţul actriţei, Tony Bulandra, coleg de trupă cu ea, trebuia să cânte într-un spectacol şi să se acompanieze la mandolină. „Deoarece nu ştia să cânte la acest instrument, executarea melodiei a trebuit trucată. Şi în timp ce actorul, stând cu spatele la public şi privind la fereastra iubitei, se prefăcea că atinge coardele mandolinei, un tânăr elev al Conservatorului executa măsurile melodiei pe instrumentul muzical din culise. Tânărul executant era George Georgescu, care a devenit pe urmă un eminent violoncelist şi care acum este reputatul dirijor al Filarmonicii de Stat din Bucureşti“, îşi amintea actriţa.

O strategie riscantă, contestată de Lucia Sturdza Bulandra

Alexandru Davila, întemeietorul primei companii private de teatru din România, a abordat o strategie curajoasă, pentru a arăta forţa instituţiei pe care o conduce. Lucia Sturdza Bulandra explica: „El a recurs la un sistem de abonament foarte periculos care necesita programarea unei premiere aproape în fiecare săptămână. Astăzi, când abia reuşim să montăm 3-4 premiere într-o stagiune, sistemul acela pare de necrezut. Mi-aduc aminte cum Tony ajunsese, bietul, să nu mai aibă nici timp de a-şi memoriza textele, pentru că juca aproape în toate piesele, fiind singurul amorez al trupei, într-un repertoriu care se compunea îndeosebi din piese cu subiecte de dragoste“.

Citiţi şi: Lucia Sturdza Bulandra: poveşti despre femeile care au inspirat-o

Actriţa vedea că visul artiştilor de a crea un repertoriu de anvergură devenea din ce în ce mai îndepărtat şi că era dificil pentru ei să mai ajungă la creaţii importante. „Goana aceasta după premiere săptămânale însemna comercializarea profesiei.

Am fost nevoiţi să-i arătăm lui Davila nemulţumirea noastră, să-i amintim că atunci când l-am urmat părăsind Teatrul Naţional, am înfiinţat teatrul nostru cu scopul de a fi un teatru de artă. Davila n-a vrut să ţină seama de argumentele noastre“.

lucia sturdza bulandra a jucat in trupa lui davila

Alexandru Davila

Lucia Sturdza Bulandra şi Tony Bulandra au încercat să-l convingă pe Alexandru Davila că greşeşte, însă s-au lovit de zâmbetele lui de superioritate. Credea că îi are pe actori întotdeauna la dispoziţia sa şi spunea că, la nevoie, „el poate fabrica un actor dintr-un baston“. Replicile lui au declanşat ruptura în trupă.

„A încercat apoi să-l înlocuiască pe Tony, dar nu a reuşit nici pe departe. Iar noi, în 1911, am reintrat la Teatrul Naţional, primiţi cu braţele deschide de Bacalbaşa, director în vremea aceea“.

Citiţi mâine, în Ziarul Metropolis, şi alte poveşti create în jurul unei mari actriţe: Lucia Sturdza Bulandra.

Foto cu Lucia Sturdza Bulandra – cultural.bzi.ro

02
/08
/13

Cum era Ateneul în perioada interbelică, ce se juca la Teatrul Național din București și cum își petrecea diminețile familia regală - aflăm din jurnalul pe care îl ținea zilnic Regina Maria a României.

25
/07
/13

Căderea comunismului a însemnat şi desfiinţarea cenzurii oficiale şi intrarea într-o nouă estetică cinematografică. Dacă puţinii rebeli din filmul românesc al anilor `90 mai aveau de luptat cu trecutul şi prezentul, cei ai Noului Cinema sunt mai degrabă apărătorii unor cauze personale.

02
/07
/13

„Mă tem că sunt un om al monologului. Mă tem că m-am născut baricadat în mine însumi şi că n-am reuşit, de-a lungul existenţei, să ies din această închisoare intimă, în afară, să comunic cu lumea“, spunea Octavian Paler, de la a cărui naștere se împlinesc, astăzi, 92 de ani... Cărţile şi ieşirile lui publice poate că l-au contrazis. Paler a ştiut să lase întotdeauna în urmă fraze puternice, ca nişte firimituri pentru cei care au crezut în raţiune.

25
/06
/13

MEMORIA CULTURALĂ Alexandru Tocilescu (1946-2011) şi-a povestit viaţa, pe 27 martie 2011, într-una dintre Conferinţele Teatrului Naţional din Bucureşti, „Despre teatru şi ale lui“. Atunci, regizorul a mai vorbit şi despre: nostalgiile copilăriei şi ale tinereţii, lecturi, emoţii şi extravaganţe.