Lungs. Despre neajunsul de a naşte
https://www.ziarulmetropolis.ro/lungs-despre-neajunsul-de-a-naste/

Se joacă la Green spectacolul ”Lungs”, după un text al britanicului Duncan Macmillan, unul dintre cei mai buni dramaturgi cu care suntem contemporani, deşi, în insula noastră autosuficientă, nu prea ştim asta.

Un articol de Andrei Crăciun|22 aprilie 2016

Vă anunț dintru început: „Lungs“ e genul meu de spectacol. Pentru asemenea întâmplări merg la teatru. Așadar: fără decoruri spectaculoase, fără costume scumpe, fără o scenografie sclipitoare, fără o regie complicată. Doi actori, două scaune, o masă și – în rest – text și emoție, deci viață.

Foarte mulți dintre marii noștri artiști, regizori, critici, dramaturgi, actori, fiind de-ai noștri, sunt și foarte închipuiți. Reinventează – ciclic, dar solemn – apa caldă. Nu le poți ajunge cu prăjina până în vârful nasului statuii care sunt. Sunt, deci, ridicoli. Le-ar prinde bine o cură de Duncan Macmillan. Căci „Lungs” reușește să fie important, fără să-și bată cărămizi în piept.

Textul acesta este uman, este contemporan, este despre spaimele noastre în fața vieții și a morții. Un cuplu (foarte buni actorii Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, foarte buni!) se află la o răscruce: să facă sau nu un copil? Cum e mai bine? Merită lumea noastră suprapopulată un nou exemplar al speciei?

Cea mai bună parte din piesă aceasta este: frământarea omului contemporan pe granița unei hotărâri filtrate de rațiune. Apoi, textul scade, sub o încărcătură dramatică de care nu cred că era nevoie, pentru a reveni cu un final de mare forță.

Nu mă feresc să admit lacrima de pe obraz la sfârșitul spectacolului. Ultimele minute din „Lungs” sunt copleșitoare, sunt înduioșătoare, sunt tulburătoare, sunt un excepțional rezumat al vieții și al morții la om.

„Lungs” nu este un manifest, deși poate fi văzut și așa, „Lungs” nu este moralizator, deși poate fi văzut și așa, „Lungs” nu este entertainment, deși poate fi văzut și așa, „Lungs” este artă în esență. Căci, ce este arta, dacă nu suma încercărilor noastre de a atinge un adevăr? Și ce adevăr mai important ne e dat să ne preocupe, dacă nu mai eternul a fi sau a nu fi? A duce mai departe viața sau nu?

Avem nevoie de „Lungs”. Trăim confuz, ne gândim la soarta planetei, știm ce este dioxidul de carbon, și ne întrebăm dacă suntem oameni buni. „Lungs” nu dă răspunsurile, și asta e bine. „Lungs” pune întrebările, și asta e și mai bine.

27
/09
/23

Duminică s-a încheiat la București a 26-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu printr-un concert susținut de Orchestra Regală Concertgebouw dirijată de Klaus Mäkelä cu o lucrare enesciană în interpretarea uneia dintre cele mai importante orchestre din lume: Uvertura de concert pe teme populare românești

26
/09
/23

Trăim secolul vitezei, vorbim repede, tastăm repede, aproape că am uitat cum se scrie de mână, cui îi mai pasă azi de virgule puse corect, de „i”-uri dublate, de verbe reflexive sau de expresii greşite?

26
/09
/23

Programul de educație cinematografică dedicat copiilor din localitățile fără cinematograf, cu acces limitat la cultură este în această săptămână în județul Mehedinți în școlile din localitățile Livezile și Vânju Mare iar în octombrie va fi în școlile din Hărman, județul Brașov.

26
/09
/23

Cea mai nouă premieră de la Teatrul Act, „Acasă la Zoo”, este un spectacol care poartă guler alb și mocasini, și care, după ce a asimilat toate tacâmurile și manierismele, și lentoarea de intelectual, și tactul folosit ca paravan pentru pudoare și pentru un comportament evitant, pune sub semnul întrebării noblețea civilizației, dusă la rang de dresaj.

26
/09
/23

Cea de-a IX-a ediție a „Premiilor Constantin Chiriac” a avut loc zilele trecute, în Prisăcani, satul natal al lui Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, cel care a inițiat această competiție prin care elevii primesc recunoașterea calităților lor intelectuale și sufletești, pentru a-i angaja în destinul comunității.

26
/09
/23

Alejandro Durán este născut în Columbia, unde a terminat actoria. Se îndreaptă apoi spre regie, lucrând câteva spectacole în țara natală. Vine la București pentru un master la U.N.A.T.C. A pus în scenă la Teatrul Național din București și se pregătește să monteze la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc. La Teatrul Metropolis a avut premiera "Sunt un criminal și un tată de familie" de Fabio Rubiano.