„Mă tot duc”. Cât fac două nasuri roșii? O mulțime de suflet
https://www.ziarulmetropolis.ro/ma-tot-duc-cat-fac-doua-nasuri-rosii-o-multime-de-suflet/

Vă tot vine să vă duceţi, doar e vară, aşa-i? Iată o destinaţie frumoasă tare pentru următoarea stagiune a Teatrului Metropolis, una creatoare de zâmbete: spectacolul „Mă tot duc”, în care magicienii Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu creează din (mai) nimic+ două nasuri roşii o călătorie pitorească prin meandrele unei relaţii.

Un articol de Cristina Enescu|9 August 2019

Pe scurt și mai descriptiv, despre acest „cuplu show” se poate spune așa: (un zâmbet larg și lung). Mai cu vorbe:: o Ea și un El, doi clovni pe care îi leagă și îi dezleagă, mereu împletindu-i, o relație cu multe meandre. Exact ca în viață. Doar că aici, scena poveștii lor e angoasant de goală. Au doar două nasuri roșii, care sunt un fel de măști dar aici devin adesea catalizatori de onestitate.

Din mai nimic, Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu creează o poveste despre împreună ca o călătorie printr-un relief emoțional cu multe culori și forme. Doi clovni și multe momente jucăușe, dar nimic neserios sau degeaba. Un cuplu de actori cu o conexiune scenică ce nu e chimică ci de-a dreptul alchimică, pentru că din jocul lor pe o scenă goală, fără niciun decor și cu o poveste făcută din fragmente, ei reușesc să dăruiască publicului ceva care se vede pe fețele spectatorilor la sfârșit. La propriu. Vă provoc să vedeți acest spectacol și apoi să priviți chipurile celor care ies din sală.

Oana Pellea și Mihai Gruia Sandu fac de fapt fățiș exact ceea ce fac toți oamenii mari, doar că aceștia din urmă se ascund cât de mult pot: își trăiesc emoțiile pe față, la propriu, prin intermediul nasului roșu, care devine aici nu o mască și un instrument de de-mascare în siguranță a tot ceea ce e prea dureros, rușinos, apăsător de exprimat direct. Cei doi clovni sunt mai reali și credibili decât mulți oameni ai scenei cotidiene tocmai pentru că, sub masca nasului roșu, își dau voie să se arate așa cum sunt, cum se simt, cum trăiesc pe dinăuntru. Teribil curaj. De-aia le trebuie nasurile roșii, ca parașute pentru amortizarea căderilor.

„Mă tot duc” e un spectacol cu multă smiorcăială emotivă, râs cu lacrimi (uneori la propriu), e cu ghidușie și un foarte serios simț al copilăroșeniei (Pardon? Nu e un cuvânt omologat? Nu-i nimic, Clovnul-Ea, Tutuca, garantat l-ar inventa dacă ar avea nevoie de el, cum am eu acum).. E multă ascundere în spatele nasurilor roșii aici, e ingenuitate și delicatețe dar sunt și momente colerice, de egoism sau pur și simplu de ceartă chioară. Călătoria celor doi prin viață și prin relația dintre ei are acea dinamica de tipul „du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă și nu-mi da pace” care e ritmul cardiac (cel puțin periodic dacă nu constant) al tuturor relațiilor. Între hazul pus pe șotii și lacrimile din colțul sufletului, cheia lui „împreună” pe care o găsesc cei doi pare să aibă două componente: sinceritatea și umorul. O rețetă deloc rea.

Lipsesc niște lucruri din povestea relației jucăușe dar deloc neserioase dintre cei doi clovni, care face diferența față de relațiile vieții reale: nu e egoism răutăcios între ei, nici nepăsare. Chiar și când e cu supărare și certuri explozive, cu amărăciune și reproșuri, cu șantaje emoționale sau cu diferențe încăpățânate de opinii, e între ei un fel de amabilitate sufletească, de chef de joacă și de haz care se dovedesc a fi un excelent toiag de drumeție pe parcursul vieții și al relației.

„Mă tot duc” e un spectacol poate în egală măsură despre drumul dintre mine și tine de-a lungul relației noastre (de orice fel ar fi iubirea din ea), dar și despre călătoria fiecărui „eu” între diferitele variantele ale sale pe care e dispus, poate sau trebuie să le arate celuilalt în nenumărate situații. Scenă cu scenă, spectacolul amintește cât absurd, amărăciune, umor nebun, nevoie de sinceritate, teamă dar și câtă bucurie e în această pendulare continuă între eu și tu dar și în interiorul fiecăruia, în acest joc ciudat numit iubire, prietenie, relația cu celălalt. Când drumul dintre doi oameni devine greu, greutățile devin ceva mai ușoare – sau măcar mai amuzante- atunci când… de fapt, dacă nu ați înțeles din această cronică ce încearcă dar de fapt nu face deloc dreptate unui spectacol atât de fain, mergeți și aflați singuri, imediat ce s-o redeschide stagiunea.

*

„Mă tot duc”

Adaptare după William Shakespeare, Marc Dore etc.

Distribuție: Oana Pellea, Mihai Gruia Sandu

Teatrul Metropolis

 

 

31
/07
/19

La aproape un an după ce a cântat pe scena Operei Române alături de celebrul tenor Juan Diego Florez și la scurt timp după un succes extraordinar repurtat în Japonia în luna iulie, soprana Teodora Gheorghiu revine la București pentru un recital extraordinar programat în cadrul Festivalului Internațional „Vara Magică” de la Ateneul Român, pe 14 august, de la ora 19.30.

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

29
/07
/19

Festivalul Internațional „Vara Magică” propune publicului bucureştean pe 31 iulie şi 1 august două concerte foarte atractive : Orchestra Romanian Sinfonietta dirijată de Horia Andreescu cu un program exclusiv Mozart şi trioul Constantin Sandu – pian, Rafael Butaru – vioară, Răzvan Suma – violoncel, cu un program exclusiv Beethoven.

29
/07
/19

Timp de patru ediții, proiectul „Teatrul din cartierˮ a adus bucurie sibienilor, venind până aproape de casele lor, vorbindu-le despre istoria locului în care trăiesc, despre subiecte care îi privesc, adresându-se tuturor categoriilor de vârstă și sociale. Anul acesta, dorința organizatorilor este de a dezvolta acest proiect, înglobându-l într-unul mai amplu, intitulat „COOL-Tura prin cartiereˮ, care vine cu o ofertă mai bogată și mai diversă de evenimente. Accesul publicului este liber la toate evenimentele.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

CRONICĂ DE FILM Este greu de explicat cum un film în care se vorbește atât de mult – intelectuali care discută non-stop despre lumea în schimbare pe care o trăim – poate oferi o vizionare pe alocuri pasionată. Este ceea ce reușește regizorul francez Olivier Assayas în „Vieți duble” (2018).

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

26
/07
/19

La finalul lunii, pe 30 iulie, ora 19:00, va avea loc un nou concert SoNoRo Conac la Conacul Petre P. Carp de la Țibănești. Acesta este cel de-al doilea concert SoNoRo la Țibănești, primul având loc acum șapte ani, când conacul fusese recent retrocedat și se afla într-o stare avansată de degradare.

Page 5 of 817« First...34567...102030...Last »