„Mag“. Un cuvânt care îşi păstrează magia
https://www.ziarulmetropolis.ro/mag-un-cuvant-care-isi-pastreaza-magia/

De la preot la astrolog, de la învăţat şi filosof la vrăjitor, folosit şi cu sensul de sol sau vestitor şi chiar rege, cuvântul „mag” îşi păstrează magia şi astăzi.

Un articol de Cristina Drăgulin|8 aprilie 2014

În mileniul II înainte de Hristos, triburile de mezi, populații indo-europene, s-au stabilit în zona vestică a Iranului, la granița cu Mesopotamia. În secolul VIII înainte de Hristos, aceste triburi s-au reunit sub conducerea unui rege și au fondat națiunea Media ale cărei frontiere se întindeau până în Afganistanul de astăzi. Ulterior, Media a fost preluată de Imperiul Persan.

Unul dintre triburile de mezi se numea „magoi” și era cunoscut pentru practicile spirituale ale membrilor lui.

Magii erau preoții vechii religii din zona Iranului, zoroastrismul. Cultul era dominat de ritualurile lor, o castă ereditară de preoți, care se presupune că au fost numiți așa după tribul de mezi „magoi”. Magii aduceau zeilor jertfe sângeroase de animale. Focul, pământul și apa erau considerate elemente sacre. Se închinau mai multor zei, dar mai ales Zeului Focului. Ei prevedeau viitorul în funcție de poziția aștrilor.

Din rândul magilor, s-a ridicat celebrul profet Zarathustra (Zoroastru, în limba greacă). Acesta a promovat ideea unui zeu atotputernic, Ahura Mazda, creator al universului și judecătorul de la sfârșitul timpului. Conform lui, omul poate alege între bine și rău, urmând să dea socoteală pentru tot ce a făcut la Judecata de Apoi. Tot el a introdus ideea de Iad și Rai.

Sub dominația persană, evreii au ajuns în contact cu zoroastrismul și cu ideile promovate de Zarathustra. Câteva dintre aceste concepte vor deveni esențiale în iudaism și, apoi, în creștinism și islamism. Grecii au preluat ulterior termenul de „magi” pe care îl foloseau cu sensul de „astrologi” și, datorită ritualurilor practicate de ei, erau numiți și „vrăjitori”.

Magi sunt numiți și cei trei regi din Orient, despre care se povestește că au venit să se închine lui Hristos, la nașterea lui, cu daruri (aur, tămâie și smirnă).

Cristina Drăgulin este jurnalist, traducător, psiholog și biblioterapeut. Este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.