Marin Moraru: „Rrr-ul Oanei Pellea e sunetul tinereţii mele“
https://www.ziarulmetropolis.ro/marin-moraru-rrr-ul-oanei-pellea-e-sunetul-tineretii-mele/

Marin Moraru (77 de ani) şi Oana Pellea (52 de ani) şi-au aniversat, recent, zilele de naştere. Cei doi actori sunt legaţi de o mare prietenie, care a început cândva, la malul unei mări, şi a continuat pe scenă.

Un articol de Petre Ivan|4 februarie 2014

Marin Moraru (77 de ani) şi Oana Pellea (52 de ani) şi-au aniversat, recent, zilele de naştere. Cei doi actori sunt legaţi de o mare prietenie, care a început cândva, la malul unei mări, şi a continuat pe scenă.

„Am păstrat vie în memorie o amintire despre Oana Pellea din perioada în care făceam vacanţele la Costineşti, împreună cu familia lui Amza“, povesteşte Marin Moraru, în cartea „Suntem ce sunt amintirile noastre“, de Maria Capelos, apărută la Editura Allfa.

„Pe la ora 11.00, băteam în geam la familia Pellea, strigând: «Măi, Amzule, hai la plajă că-i târziu! Deschideam geamul, Oana sărea din pat în picioare, cu cearceaful ridicat, graseind dojenitor: «Vrei să mă vezi goală?» Sau, când am gustat din pufarine, să văd şi eu ce mănâncă cu atâta poftă, am auzit-o imediat pârându-mă mamei ei, Domnica: «Marin mi-a mâncat din pufarin!». «Marin» rima cu «pufarin», iar felul în care o spunea ea avea o dulceaţă extraordinară datorită faptului că graseia.

Nu mi-am închipuit atunci că fetiţa aceea de patru-cinci ani o va interpreta pe soţia mea în piesa «O noapte furtunoasă» jucată la Teatrul Odeon, pusă în scenă de Alexandru Dabija. Ea a fost Veta, iar eu era Jupân Dumitrache. «Rrr-ul acela nu mai există. A fost şters prin exerciţii, dar eu nu pot să-l uit, e sunetul tinereţii mele“.

Marin Moraru

Scene din spectacolul „O noapte furtunoasă“, Teatrul Odeon, 1998

Citiţi şi:

77 de lucruri pe care le-a învăţat Marin Moraru până la 77 de ani

Oana Pellea împlineşte 52 de ani. Cronica unei vieţi spectaculoase

Portete cu Marin Moraru şi cu Oana Pellea, realizate de Marius Miron pentru Ziarul Metropolis

Marius Miron

29
/01
/15

Caragiale, egoist și manipulator, a știut să se joace întotdeauna cu aparențele, jonglând și în viața reală cu slăbiciunile oamenilor. Aceasta este povestea unei treceri de la apucăturile unui insolent care se izola de societate, mâncând pe ascuns mămăligă cu ceapă, la aparițiile lui de gentleman înarmat cu citate din iluminiștii francezi.

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

23
/12
/14

În “Istoria vieţii private” găsim că obiceiul de a avea brad cu prilejul Crăciunului este atestat documentar prima dată, în oraşul Strasbourg, încă din 1605. Iată care este povestea apariției acestui simbol și cum arăta balul de revelion la curtea regelui Carol.

18
/12
/14

„Un ins colosal – abordează totul cu aceeaşi perfecţiune – în filosofie, muzică, artă dramatică”, așa îl descria pianista Cella Delavrancea, care l-a cunoscut pe I.L. Caragiale la Berlin. Pe de altă parte - un ins pasional, amorezat, cu ochii care-i fugeau după femei.

11
/12
/14

Amza Pellea pleca după țigări și, uneori, se întorcea după trei zile. Gheorghe Dinică l-a luat de guler pe comandantul de la Otopeni. Vladimir Găitan ar fi putut juca într-un film de Michelangelo Antonioni... Câteodată, poveștile din culise sunt mai palpitante decât cele de pe scenă.

26
/11
/14

În primăvara anului 1967, Eugen Ionescu, aflat în Elveţia, la tratament, trece printr-o criză severă de depresie, pornită din falsa impresie că piesele sale nu mai sunt jucate şi că celebritatea îi apune. Ca să-şi depăşească starea, dramaturgul bea cantităţi însemnate de alcool, fapt care îi accentuează criza.