Marina Abramović, probabil cel mai cunoscut artist performativ la nivel internaţional, a fost dată în judecată de fostul iubit, Ulay, pentru violarea contractului legat de proiectele pe care le-au făcut împreună.
Un articol de Liliana Matei|12 noiembrie 2015
Frank Uwe Laysiepen, care a lucrat mai mult de 50 de ani sub numele „Ulay”, este unul dintre puținii artiști performativi care sunt menționați în manualele de istoria artei. Singurul nume mai cunoscut decât al lui este cel al Marinei Abramović, partenera sa, de viață și de artă, din 1976 până în 1988.
Arta pe care au făcut-o împreună a fost pasională, puternică, revoluționară. Iar relația lor trăiește prin imagini de neșters, cum ar fi cea a lor ținând un arc întins, cu săgeata întreptată spre inima Marinei.
După despărțirea lor, Abramović a devenit faimoasă în toată lumea greție retrospectivei din 2010 de la MoMA (Muzeul de de artă modernă) din New York, unui documentar produs de HBO, reclamelor pentru Adidas și, nu în ultimul rând, prietenilor celebri (printre care Jay Z și Lady Gaga). Ulay, pe de altă parte, a rămas într-un con de umbră, menționează un articol din The Guardian.
Relația dintre Ulay și Marina a fost puternic mediatizată în 2010, în timpul instalației de la MoMA din New York, în care Abramović a stat zilnic pe un scaun, timp de opt ore, și a invitat străini să stea pe scaunul din față și să se uite în ochii ei.
La un moment dat, Ulay a venit și s-a așezat pe scaun, iar Marina a izbucnit în lacrimi și i-a întins mâinile. Era prima oară când se revedeau, după mai mult de zece ani. Filmul întâlnirii lor a avut milioane de vizualizări pe YouTube.
Amintirea acelei experiențe emoționale nu l-a împiedicat pe Ulay s-o dea în judecată pe Marina, spunând că a încălcat un contract pe care l-au semnat în 1999 și care se referă la operele pe care le-au creat împreună. Artista le-ar fi spus reprezentanților galeriilor de artă să o treacă doar pe ea ca autor al acelor lucrări.
Ulay pretinde că n-a primit rapoartele corecte legate de vânzări și că a a fost plătit doar de patru ori, de-a lungul a 16 ani. Fiecare operă a lor se vinde pentru sume cu cinci sau șase zerouri în coadă, din care el ar fi primit, de-a lungul anilor, doar 31 000 de euro. „Ea nu e doar un fost partener de afaceri. Întreaga operă a făcut istorie. Acum e în manualele școlare. Dar ea interpretat lucruri greșit, în mod intenționat, sau mi-a exclus numele.”
Avocatul lui Abramović spune că aceasta respinge acuzațiile lui Ulay și că întregul proces este abuziv și declanșat cu scopul de a-i distruge reputația. „Clienta mea își va apăra drepturile și reputația prin toate mijloacele legale”, a menționat el.
Când cuplul s-a separat, în 1988, au decis să marcheze sfârșitul relației printr-o creație artistică pe care au numit-o „The Lovers” (Iubiții). Amândoi au plecat dintr-un capăt al marelui Zid Chinezesc, au mers 2 500 km, s-a întâlnit pe drum, s-au îmbrățișat și s-au despărțit, pentru ultima oară.
Ulay spune că, ulterior, i-a vândut Marinei arhiva fizică, care a fost de acord să o păstreze și să supervizeze producția unor materiale video, foto sau performative, care urmau să fie vândute. Profiturile urmau să fie împărțite: 50 % galeriei, 30% lui Abramović și 20% lui Ulay.
În cadrul procesului intentat, Ulay pretinde că a primit un procent mult mai mic din încasări. În plus, Marina l-ar fi împiedicat să includă imagini ale operelor coproduse în cartea publicată anul trecut, „Șoapte: Ulay despre Ulay”.
