„Marţi, după Crăciun”, de Radu Muntean, în cinematografele din Spania
https://www.ziarulmetropolis.ro/marti-dupa-craciun-de-radu-muntean-in-cinematografele-din-spania/

Filmul regizorului român Radu Muntean, „Marţi, după Crăciun”, are vineri premiera în cinematografele spaniole, după ce la Festivalul de Film de la Gijon din 2010 a obţinut cele mai importante premii, pentru cel mai bun film şi pentru cei mai buni actori – Mimi Brănescu, Maria Popistaşu şi Mirela Oprişor – şi a fost proiectat […]

Un articol de |21 septembrie 2012

Filmul regizorului român Radu Muntean, „Marţi, după Crăciun”, are vineri premiera în cinematografele spaniole, după ce la Festivalul de Film de la Gijon din 2010 a obţinut cele mai importante premii, pentru cel mai bun film şi pentru cei mai buni actori – Mimi Brănescu, Maria Popistaşu şi Mirela Oprişor – şi a fost proiectat în avanpremieră la ciclul de film românesc organizat de ICR Madrid în iarna anului 2011. Două cronici despre film apar vineri în două prestigioase cotidiene spaniole, La Razon şi El Pais.

 

Sub titlul „Sfârşitul inocenţei”, El Pais scrie că al 12-lea film românesc proiectat în cinematografele din Spania menţine constantele mişcării cinematografice – prin prisma contemporaneităţii, a suprarealismului sau a conştiinţei politico-sociale – însă apar şi noutăţi. Radu Muntean schiţează un portret al clasei medii din ţara lui, până acum nesupusă atenţiei, şi cu o capacitate de a genera emoţii care, în ciuda apartenenţei la cinematografia socială, se îndepărtează de „bisturiul crud” al colegilor de generaţie. Pentru cotidianul spaniol, Muntean abordează în povestirea sa viaţa dublă a unui bărbat însurat care îşi îndeplineşte sarcinile foarte atent, separat, însă, aceste sarcini adunate se reduc la o existenţă care nu se potriveşte. Să fim în faţa posibilităţii ca un bărbat să fie îndrăgostit, deşi diferit, de două femei şi de două vieţi? se întreabă El Pais.

Cotidianul spaniol consideră că acest film este departe de „autocompătimirea narativă a insuportabilului film Aurora /de Cristi Puiu/”, care a avut recent premiera, şi pe care cotidianul îl consideră „cea mai proastă contribuţie românească în Spania”, dar şi departe de camera nervoasă din filme precum „Patru luni, trei săptămâni şi două zile” – totemul mişcării. Muntean îşi spune istoria cu delicateţe, prin planuri fixe de multe minute, care nu se destructurează niciodată, ca urmare a naturalităţii situaţiilor, interpretărilor şi calităţii scenariului. Astfel, cu fiica în centrul luptei – sau lipsei acesteia – regizorul român povesteşte cu scop dublu sfârşitul inocenţei: al copilei, care curând nu va mai crede în Moş Crăciun, şi nici în mama sau tata, şi al României care, cu progres, poate semăna chiar cu Norvegia, se încheie cronica.

Pe de altă parte, La Razon scrie despre „un triunghi rotund”. „Cine are două femei, îşi pierde sufletul; cine are două case, îşi pierde capul” – acest proverb inteligent ar putea servi drept ilustraţie pentru îndoielile amoroase ale protagonistului din „Marţi după Crăciun”, consideră cotidianul spaniol, arătând totodată că povestea lui Paul, un bărbat de patruzeci de ani care are sufletul împărţit între soţie şi amantă, ar fi extrem de veche, dacă nu am fi avut privilegiul de a o vedea din perspectiva unui naturalism riguros, implacabil. Propunerea lui Muntean nu există în afara camerei de luat de vederi, ci în faţa ei, pentru a-l transforma pe spectator în martor al unei intimităţi privilegiate, la care cu siguranţă nu ar trebui să aibă acces.

Lui Muntean îi ajung un pic mai mult de douăzeci de planuri pentru a capta, în timp real, ce se petrece înainte de marţi din titlu – ziua nesigură a unei vieţi noi pentru trei personaje doborâte de neliniştea sentimentelor lor. Iar această nelinişte reiese din tot ceea ce fac: când cumpără cadouri de Crăciun, când se reuneşte trio-ul între plombe şi ortodonţie, la cina din noaptea de ajun, în care normalitatea lumii se loveşte de ceea ce ascund aparenţele, şi în memorabila scenă în care Paul spune adevărul. Există atâta adevăr în gradarea acestor stări de spirit care înfierbântă, încât este greu până şi să clipeşti, consideră La Razon, însă cel mai surprinzător este faptul că Muntean menţine aceeaşi distanţă de personajele sale, şi camera înregistrează numai comportamentele lor, adică nu există păreri, nu există judecată, ci doar o capacitate de observare rezervată numai marilor cineaşti.

 

Sursa: Agerpres

26
/01
/24

Stagiunea curentă a Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian include o montare în premieră mondială a musicalului JACK, ÎNTRE DRAGOSTE ŞI NEBUNIE este inspirat de povestea întunecată şi fascinantă a celebrului criminal în serie şi expune o versiune multi-faţetată a acestei istorii ce a cutremurat Anglia victoriană  şi este încă înconjurată de aburii misterului.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Teatrul Municipal „Bacovia” lansează apelul de înscrieri pentru ediția a - XXX - a (2024) a evenimentului BACĂU FEST MONODRAME, ce se va desfășura în perioada 9 - 13 mai 2024.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.