„Matca”, în ziua în care Marin Sorescu ar fi împlinit 80 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/matca-in-ziua-in-care-marin-sorescu-ar-fi-implinit-80-de-ani/

Spectacolul „Matca” de Marin Sorescu va fi difuzat pe TVR2, luni, 29 februarie, de la ora 20.10, chiar în ziua în care s-a născut autorul. Marin Sorescu ar fi împlinit pe 29 februarie 2016 80 de ani.

Un articol de Liliana Matei|27 Februarie 2016

Spectacolul „Matca”, în adaptarea și regia artistică a lui Dinu Cernescu, îi are în distribuție pe Leopoldina Bălănuță, Vasile Nițulesc și Mitică Popescu.

Dramaturg, poet, prozator, eseist, gazetar, pictor, eseist, Marin Sorescu s-a născut în 29 februarie, o zi care apare în calendar doar o dată la patru ani. În acel an 1936 (an bisect), în comuna Bulzești, se năștea cel ce avea să devină într-o zi unul dintre cei mai importanți scriitori români. La doar 37 de ani, Nicolița Sorescu, mama lui, a rămas văduvă și și-a creascut singură cei șase copii. Lumea copilăriei încape cu greu în cele șase volume denumite „La lilieci” publicate între 1973 și 1995, ultimul fiind tipărit postum, în 1998. Într-una dintre poezii evocă singura imagine care i-a rămas legată de tatăl său: „De felul lui se zice că era foarte blând, visător, seara se suia pe o plastă de fân și se uita la stele. Scria și poezii. Pe una a publicat-o, încrustând-o cu briceagul pe o plută tânără pe Dobreț, singura lui tipăritură în timpul vieții, care a tot crescut cu copacul și a avut mare influență asupra mea”.

„Matca” face parte din trilogia „Setea muntelui de sare”, alături de „Iona” și „Paracliserul”. „Oamenii nu-s făcuți spre a fi fericiți. Pământul nu era făcut spre a fi lăcașul iubirii și înfrățirii între oameni. Brrr! Ți se face pielea de găină sub soare”, iată una dintre tristele concluzii ale lui Marin Sorescu!

„Nu lipseşte mult ca în timpul lecturii să ţi-l închipui ca pe o gheişă care îţi face cu ochiul. Spune ceva şi te îndeamnă să te gândeşti la cu totul altceva. Şi aceasta fără să-ţi pună nici o clipă la îndoială capacitatea de a înţelege”, scria criticul literar Alex. Ștefănescu.

Prin spectacolul „Matca”, TVR2 își propune un omagiu la împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui.

21
/03
/19

Au trecut câțiva ani buni de când, într-un alt sfârșit de martie, am avut șansa unei întâlniri cu actrița Carmen Stănescu. Era anul 2011. Avea atunci 86 de ani și alesese deja să stea departe de scenă, să rămână acasă la ea, în apartamentul de pe Bulevardul Dacia, unde prefera să oprească timpul în loc și să trăiască într-o altă lume…

22
/02
/19

Douăsprezece episoade din viața scriitorului Romain Gary, surprinse de François-Henri Désérable în romanul-tribut „Un anume domn Piekielny” (Editura Humanitas Fiction).

18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

01
/10
/18

A apărut o necesară carte-album, „CineBucurești. 100 de ani de modernitate - Sala de cinema”, coordonată de arhitectul Mihaela Pelteacu și cineastul Laurențiu Damian. Un volum despre istoria glorioasă a sălilor de cinema din București, care trezește nostalgii dar induce și tristețe din cauza stării actuale de degradare a cinematografelor.

09
/09
/18

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

Page 1 of 2812345...1020...Last »