Mick Davis, regizor: „Rolurile actorilor din «Paganini» sunt ca nişte costume făcute la comandă“
https://www.ziarulmetropolis.ro/mick-davis-regizor-rolurile-actorilor-din-paganini-sunt-ca-niste-costume-facute-la-comanda/

Spectacolul „Paganini“, regizat de Mick Davis la Teatrul Metropolis din Bucureşti, se joacă sâmbătă, 19 decembrie, şi duminică, 20 decembrie, de la ora 16.00 şi de la ora 20.00.

Un articol de Dan Boicea|17 decembrie 2015

Regizorul Mick Davis a vorbit pentru Ziarul Metropolis despre un drum care a început la casting, cu 600 de actori şi care continuă cu o distribuţie de 34 de actori, printre care se numără Tudor Istodor, Gelu Niţu, Mihai Gruia Sandu, Adelaida Perjoiu, Claudiu Bleonţ, Ana Ciontea sau Elvira Deatcu.

Cum a fost întreaga experienţă – drumul de la idee la aplauzele de la finalul spectacolului „Paganini“?

Visul meu a fost să fac un film din „Paganini“, însă ideea de a transforma scenariul în spectacol de teatru a fost a lui George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis. Când am regizat filmul „Modigliani“ în România am crezut că atunci am avut cea mai frumoasă experienţă de lucru, însă după ce am montat „Paganini“ la Metropolis m-am răzgândit. A fost şi mai bine.

De ce? Pentru că totul era nou pentru mine. Era de parcă m-aş fi trezit în dimineaţa de Crăciun şi aş fi primit o grămadă de jucării care să-mi stimuleze imaginaţia. La casting am cunoscut peste 600 de actori şi am ajuns, în spectacol, la o formulă de 34 de actori pe scenă. A fost minunat să îi văd trecând pe toţi prin procesul acesta de a se cunoaşte, de a se întâlni cu metodele mele de lucru şi de a-şi scoate talentul la suprafaţă. I-am văzut cum şi-au adus personajele la viaţă. Scenariul iniţial a existat, însă am scris piesa, adaptată pentru scenă, pe măsură ce am lucrat.

A fost modul ideal de a lucra?

Neavând experienţa montării unei piese pe o scenă de teatru, nu ştiu dacă a fost aşa. Ceea ce mi s-a părut un lucru bun, pentru că ceea ce nu am ştiut nu a putut să mă dea peste cap… Poate că am fost naiv sau poate că am făcut lucrurile exact aşa cum a trebuit… Nu ştiu… Tot ce ştiu e că, văzându-i lucrând pe actori, am fost ajutat şi eu să scriu mai bine. Ceea ce a fost grozav!

Aţi înţeles mai bine de ce aveau nevoie pentru a juca mai bine?

Da. Le-am remarcat punctele forte, dar şi slăbiciunile, şi aşa am putut să încorporez aceste porniri fireşti ale actorilor în structura personajelor lor. Rolurile lor sunt ca nişte costume făcute la comandă.

Ce aţi învăţat despre teatru, în general, şi despre teatrul românesc, în special, după această perioadă petrecută la Metropolis?

Am aflat că se munceşte din greu şi că nu e ca în film, unde înregistrezi, lucrezi la montaj şi apoi îi dai drumul în lume, fără a mai deţine controlul după ce a fost lansat în cinematografe. În teatru, un spectacol se poate juca câţiva ani, dar te poţi întoarce şi poţi ajusta ceea ce nu mai merge. Un spectacol se poate reinventa atâta timp cât rămâne fidel poveştii.  E admirabil şi greu ce face un actor.

Eu n-aş putea face asta, nu doar în România, ci nicăieri în lume. Să stai pe o scenă şi să repeţi atât de mult… Dar actorii au disciplină, iar eu am fost norocos să lucrez cu ei.

Actorii români sunt suficient de buni încât să fie competitivi pe plan internaţional?

Cu siguranţă! Talentul e talent, indiferent de limba în care se exprimă. Bineînţeles, te ajută să vorbeşti o engleză foarte bună. Acelaşi lucru i se poate aplica şi unui regizor român care lucrează în America sau în Marea Britanie. De exemplu, Chris Noth, prietenul meu, a lucrat recent cu regizorul român Andrei Belgrader la un spectacol de pe Off-Broadway, „Doctor Faustus“, la New York. Fiecare loc este diferit. Modul de interpretare american e diferit faţă de cel românesc. În cele din urmă, totul se reduce la a spune o poveste şi la comunicare.

Şi cum aţi spus povestea lui „Paganini“?

Am plecat de la acestă idee: şi-a vândut Paganini sufletul diavolului, pentru a reuşi în muzică? Şi dacă a făcut-o, care au fost motivele pentru care a mers atât de departe? În construirea personajului am căutat acel motiv personal foarte puternic.

Ce v-a determinat să îl alegeţi pe Tudor Istodor în rolul lui Paganini?

Dacă te uiţi la Tudor vezi un tip foarte simpatic, cu un zâmbet încântător. Dar am privit mai departe şi am văzut în el un mare potenţial de transformare. E un actor care ascultă şi e foarte dedicat. E admirabil, pentru că mulţi actori nu sunt atenţi, se gândesc prea mult la ce trebuie să facă. Tudor a făcut ce ar fi făcut orice actor de top.

Pentru că trebuia să ţină în mână vioara şi să se mimeze o interpretare, a studiat timp de 5-6 luni partitura, împreună cu violonistul Alexandru Tomescu şi cu mama lui. Şi, de aceea, chiar dacă nu cântă la instrument, ci doar se preface, Tudor nu atinge nici o notă greşit. Spectatorii trebuie să fie miraţi şi să spună: cum poate face asta?

12039113_1915254988700105_8843708880455925642_o

Tudor Istodor, alături de Mick Davis la repetiţiile pentru „Paganini“

Ce reacţii a creat spectacolul?

A fost mai mult decât mă aşteptam. Au fost oameni care mi-au spus că nu au mai văzut aşa ceva pe scenă, un spectacol ca un film… N-am avut de ales, aşa a trebuit să-l fac… N-am vrut să-i învăţ pe oameni cine a fost Paganini, ei pot face asta căutând pe Google. Am vrut să le ofer o călătorie, o aventură în care să meargă cu plăcere. Iar George Ivaşcu mi-a lăsat toată libertatea de care am avut nevoie.

Cine este Mick Davis

S-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoția. A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei Celtic. Prietenia cu marele cântăreț a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie. Mutat la Los Angeles, Davis s-a afirmat ca scenarist al filmelor „Războiul Vampirilor” (Vampire War – 1996), „Dragoste la Paris” (Love in Paris – 1997), „Meciul” (The Match – 1999), „Invizibil” (The Invisible – 2007). În 1999, Davis şi-a făcut debutul ca regizor cu filmul „Meciul”, o comedie romantică filmată în Scoția. A mai fost producător pentru Jerry Bruckheimer, al serialului „Eleventh Hour“, a scris scenariul pentru „Another Nine & a Half Weeks“ și a lucrat la „Elizabeth“, pentru Shekhar Kapur.

În 2004, Mick Davis a regizat filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani. A fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuția include alături de Andy Garcia mai mulți actori români printre care Mihai Gruia Sandu, George Ivașcu, Lia Bugnar.

După 10 ani, Mick Davis a revenit la București pentru a spune povestea unui alt artist emblematic, Niccolo Paganini, de data aceasta pe scena Teatrului Metropolis. Fascinat încă din copilărie de violonistul numit „muzicianul diavolului”, pe care îl vedea ca pe un fel de star rock, un Mick Jagger sau Jim Morrison al vremii sale, Davis a scris un scenariu despre viața lui Paganini. Mick Davis a montat la Metropolis acest scenariu considerat de Martin Scorsese unul dintre cele mai bune din cele pe care el le-a citit la Hollywood.

Foto: pagina oficială „Paganini

15
/11
/14

Mozaic Jazz Festival a debutat ieri, 14 noiembrie, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Cel mai tânăr festival de jazz din Sibiu își îndreaptă atenția atât spre artiști internaționali consacrați, cât și pe proiecte inedite, voci extraordinare, instrumentiști virtuoși și artiști români.

15
/11
/14

La 25 de ani de la revoluție, "Baricada Culturală" - proiect realizat de Radio România Cultural în parteneriat cu Docuart - oferă șansa cunoașterii și înțelegerii în profunzime a unei perioadei gri, comuniste, prin mijlocul artei cinematografice, instrument accesibil tuturor.

15
/11
/14

Aşteptând să înceapă spectacolul lui Silviu Purcărete “Moliendo Café” (Măcinând cafeaua”), te laşi prada pentru câteva minute unor gânduri legate de starea ta atunci când îţi pregăteşti o cafea acasă, la birou sau când îţi cumperi o cafea, zăbovind în gară sau în aeroport, când ţi se serveşte o cafea fie că eşti într-o vizită, fie că eşti într-o cafenea, într-un birt...

15
/11
/14

Domnule Woody Allen, aveți dreptate: un zâmbet feminin fermecător îl poate da peste cap chiar și pe cel mai rațional bărbat. Iar Colin Firth joacă impecabil personajul autosuficient asaltat de un cocktail de ridicol, nesiguranță și surescitare la întâlnirea cu o femeie frumoasă, interpretată de grațioasa Emma Stone.

14
/11
/14

Deux jours, une nuit / Două zile, o noapte, în regia fraţilor Dardenne, cu Marillon Cotillard (La Vie en Rose, Inception, The Dark Knight Rises), câştigătoarea Oscar-ului din 2008, va avea premiera vineri, 21 noiembrie, distribuit în România de Independenţa Film, după ce anul acesta a făcut parte din Competiţia Oficială a Festivalului de la Cannes.

14
/11
/14

Vineri, 14 noiembrie, începând cu ora 19:30, energia, cultura și educația alternativă prin artă, specifice Festivalului Național de Teatru Ideo Ideis, vin pe scena ArCuB din București, la prima ediție a evenimentului Noaptea Teatru Tânăr. Accesul la eveniment este liber, în limita locurilor disponibile.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

14
/11
/14

În 2009, anul în care s-a stins din viaţă Pina Bausch, una dintre cele mai mari coregrafe şi dansatoare contemporane, Dimitris Papaioannou a realizat un spectacol pe scena Teatrului Național din Atena cu ocazia inaugurării noii „Săli Mari”.

14
/11
/14

Locuitorilor Capitalei li s-a pregătit în această iarnă un nou festival de film, al cărui profil îl constituie scurtmetrajele de comedie: Comedy Short Film Festival @ Plaza România (16 – 22 februarie 2015). Festivalul e organizat sub egida Anchor Grup, o companie ce susține activ artele, și găzduit de Movieplex.

14
/11
/14

Simona Sora este laureata prestigiosului Premiu „Ion Creangă” al Academiei Române pentru romanul Hotel Universal, apărut la Editura Polirom în două ediții (în anul 2012, în colecţia „Ego. Proză”, şi în 2013, în colecţia de bestselleruri a editurii, „Top 10+”).