Note despre liabugnarismul primar
https://www.ziarulmetropolis.ro/note-despre-liabugnarismul-primar/

Fi-voi acuzat de liabugnarism primar dacă voi mărturisi că am apreciat la superlativ spectacolele „Aici nu se simte“ şi „Oase pentru Otto”, care se joacă, într-un cuplaj, dacă mai ştiţi ce este acela un cuplaj, când şi când, la Godot?

Un articol de Andrei Crăciun|18 aprilie 2015

Nu trec de la mine acest pahar. Îmi voi duce crucea acestei acuzaţii, pe care nu exclud să mi-o lanseze însăşi autoarea pieselor, care, ca orice artist, îşi priveşte opera şi de aproape şi de la distanţă. În acest caz e vorba despre o distanţă măsurabilă cu clepsidra.

Aceste două piese sunt scrise pe când Lia Bugnar (foto) avea, ca să zic aşa, anii mei de acum. Era, deci, la începutul anilor `30, cât se poate de interbelică, înaintea marilor războaie cu sine din care s-au născut, un pic mai târziu, „Două linuţe“ sau „Noi 4“ sau… completaţi voi pe linia punctată.

Caut să înţeleg liabugnarismul pentru că mă fascinează această intersecţie între dramaturgia bună (fie şi la nivelul ideilor esenţiale: nu merită să te naşti decât pentru iubire, viaţa e o succesiune de întâmplări tolerabile doar cu umor, prietenia e cheia unei lumi suportabile) şi succesul comercial (în sumele despre care se poate vorbi în teatrul românesc).

oase pentru otto lia bugnar

Voi produce, în fraza următoare, chiar şi o infamie: voi declara că esenţa din „Aici nu se simte” e preferata mea din întreaga producţie liabugnaresciană. Căci aici se simte o sublimare, specifică oricărui început, forţa unui gând gândit ca pe o esenţă fără graniţe.

În “Aici nu se simte”, doi oameni, bărbat şi femeie, se retrag pentru o vreme dintre semenii lor, pentru că lor le pute, le pute insuportabil. Se retrag şi contemplă această dureroasă stare de fapt: lumea pute, deşi toţi ceilalţi par să fie bine-merci! Şi în curgerea timpului, căci o piesă de teatru trebuie să dureze, conform tradiţiei, un timp, cei doi discută.

Aţi spune că discută nimicuri, de pildă despre viaţa câinilor, dar nu e aşa: discută despre viaţă. Viaţa e făcută din lucruri mărunte, şi dacă Lia Bugnar îmi îngăduie această comparaţie cu o scriitoare din India, cândva la modă, ea chiar este un fel de Dumnezeu al acestor lucruri foarte mărunte. Desigur, piesa nu se sfârşeşte în tonalitatea şi în forţa gândului de la început, nici n-ar avea cum.

Piesele Liei Bugnar sunt ca o cardiogramă, au puncte când inima se înalţă şi altele când inima coboară, dar la sfârşit poţi să constaţi, cu mirare şi cu bucurie, că trăieşti şi că e bine, totuşi, să trăieşti, e bine.

“Aici nu se simte” are cea mai frumoasă premisă din cât liabugnarism cunosc: e o fugă din faţa lumii, nu m-a încântat, desigur, deznodământul, dar asta nu mai are deja nicio importanţă.

Lia însăşi şi Marius Manole joacă acest cuplu care mănâncă un măr, nu neapărat biblic, acest cuplu care se retrage dintre semeni, fiindcă uneori retragerea chiar e singura cale.

În “Oase pentru Otto” joacă Lia Bugnar (da, din nou) şi Medeea Marinescu. Împlinesc rolurile unor curve de pe o centură oarecare, iar discuţiile dintre ele au acel farmec discret al mahalalei. Şi unde mai pui că în rolul lui Otto joacă însuşi căţelul-actor Iago!

Această piesă, de o frumuseţe textuală deşănţată, abundă în situaţii imposibile, tuşe specifice liabugnarismului. Ea e ca o fotografie veche deja, doar în alb şi în negru, la care dacă te uiţi mai bine poţi să distingi inima unui lucru foarte important, despre care nu am, însă, niciun motiv să vă dau vreun indiciu.

Foto: Oana Monica Nae

05
/02
/24

Vineri, 9 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va fi dirijată de RADU PAPONIU, director artistic și muzical al ansamblului Southwest Florida Symphony Orchestra, dirijor asociat al Filarmonicii din Naples (Florida – S.U.A.) și director muzical al Orchestrei de Tineret din același oraș american. Din 2017, Radu Paponiu a dirijat Filarmonica din Naples în peste 100 de evenimente diferite de muzică clasică, pop sau în proiecte educaționale.

05
/02
/24

Considerat, de critici, dar și de iubitorii de artă, poate cel mai cunoscut și mai bine cotat artist român contemporan la nivel internațional, Adrian Ghenie revine într-o licitație din România cu o lucrare amplă și expresivă.

05
/02
/24

Prima premieră a anului 2024 la Teatrul EXCELSIOR (singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor) este spectacolul PTERODACTILI de Nicky Silver, o producție în regia lui Radu Iacoban și scenografia lui Tudor Prodan.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

04
/02
/24

NOU Un singur personaj, în care coabitează două ființe diferite, chiar opuse. Un singur monolog, lung, rostit de doi actori, într-un spectacol nou intrat în portofoliul Teatrului Metropolis, în urma concursului pentru debutanți, “StarT”

02
/02
/24

Jurnalismul de investigație din Balcani, Europa Centrală, țările Parteneriatului Estic, precum și Cipru și Malta, a întâmpinat numeroase provocări în ultimii ani. În multe țări din regiune, peisajul media este plin de (auto-)cenzură, iar inițiativele independente și critice sunt insuficiente. Jurnaliștii se confruntă deseori cu amenințări, hărțuire și acțiuni legale, ceea ce le restricționează tot mai mult capacitatea de a documenta și raporta problemele acute din societatea actuală.

02
/02
/24

În perioada 5 – 23 februarie 2024, Elite Art Gallery vă invită la expoziția artistului Leo Dolghier Oleg, „Symbiosis”, curatoriată de istoricul de artă, Felicia Acsinte. În cadrul vernisajului, care va avea loc pe data de 8 februarie, începând cu ora 18:00, expoziția va fi îmbogățită cu un element interactiv și dinamic, prezentat de artistul performer, Alexandru Medinschi, completând astfel călătoria vizuală printr-o experiență captivantă.

02
/02
/24

„Apropo de poveste” este despre poveste, poveștile în care credem cu toții și pe care ne place să le ascultăm. Dar povești reale, din socialul imediat. Proiectul propune un laborator de teatru dedicat tinerilor absolvenți, care combină ateliere pe estetici teatrale neconvenționale (măști, teatru-dans, teatru de animație) cu tematici sociale pentru a produce două producții noi de teatru, inovatoare.