„Ouăle lui Tarzan”. Planeta oamenilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/ouale-lui-tarzan-planeta-oamenilor/

CRONICĂ DE FILM Noul documentar al lui Alexandru Solomon, „Ouăle lui Tarzan”, filmat în Abhazia, în special la un institut de experimente pe maimuţe iniţiat de sovietici în anii `20, este foarte probabil şi cel mai ambiţios film al său.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 septembrie 2017

În câteva din puținele secvențe expresioniste, aparatul de filmat surprinde în plan-detaliu, în ralanti, privirea tristă a maimuțelor. E ca și cum le-ar fi oferită singura șansă de a le comunica oamenilor durerea de a trăi în cuști reci de fier și de a fi supuse experimentelor.

Suntem la un centru de primatologie la Suhum – fostă glorie a URSS, acum un institut aproape decăzut -, în regiunea separatistă georgiană Abhazia. O republică autonomă ce și-a declarat unilateral independența, recunoscută însă (aproape) doar de Rusia. Un teritoriu fără o identitate clară, suspendat parcă în timp.

Ieșind din România și din trecutul sau actualitatea ei, cunoscutul regizor Alexandru Solomon merge în Abhazia pentru a filma acest institut, deschis de sovietici în anii `20, și pe câțiva dintre angajați – vârstnici și tineri, într-o opoziție între generații menită a evidenția și mai mult permanentul dialog dintre istorie și prezent, un contrast între mentalități și credințe diferite, între ateismul vechilor oamenilor de știință și religiozitatea timidă a tinerilor cercetători. Și oferă foarte probabil cel mai ambițios documentar al său, datorită numeroaselor straturi de interpretare pe care le deschide.

Extensie a unei priviri curioase ajunse într-un loc nou, deopotrivă exotic și familiar, camera pornește în debutul filmului într-o incursiune pe străzile orașului, pentru a obișnui spectatorul cu spațiul (în timp ce pe coloana sonoră o voce de bărbat povestește o legendă despre cum a creat Dumnezeu această bucată de pământ), și se oprește la statuia de dimensiuni impresionante ce înfățișează o gorilă din anii de glorie ai centrului.

În timpul Uniunii Sovietice, aflăm de la ghidul unui mic muzeu, institutul găzduia mii de maimuțe, de diferite specii, folosite pentru experimente în domeniul medical, inclusiv de încetinire a îmbătrânirii. Acum au mai rămas doar câteva sute, iar institutul abia supravieţuişte, între clădiri sărace sau de-a dreptul distruse de războiului pentru independenţă de la începutul anilor `90.

Legenda spune că savantul care a înființat instituția, Ivanov (ajuns la rândul său în anii terorii în Gulag), și-ar fi dorit crearea unei specii hibrid prin inseminarea unei maimuțe cu spermă de la om. Dar și că sovieticii ar fi dus ulterior mai departe utopia, propunându-și chiar inseminarea unei femei cu spermă de la o gorilă.

Însă nu investigarea şi dovedirea unei astfel de piste sunt miza lui Alexandru Solomon. Și nici de a ne apropia foarte mult de câteva personaje centrale, pentru a le afla poveştile de viaţă. Cineastul pornește de la institut pentru a trasa portretul mai larg al unui unui oraș, al unui teritoriu, al unei minorități, al unui aparent no man`s land fără perspectivă, într-o structură dramaturgică pe care el însuşi o numeşte corală, în care renunţă, surprinzător, la orice comentariu din off şi nu se mai pune în faţă într-o naraţiune la persoana întâi ca până acum.

Dar şi pentru a lega prezentul de trecut – pentru a exprima vizual o astfel de legătură, Alexandru Solomon proiectează pe cuștile cu maimuțe și pe pereți fragmente de arhivă cu activitatea institutului , într-o suprapunere a două timpuri istorice.

Fascinantă la „Ouăle lui Tarzan” este încărcătura sa filozofică, de meditație asupra istoriei și asupra ştiinţei, asupra utopiilor cu care s-a lăsat ispitit omul de-a lungul timpului, uneori cu consecinţe tragice.

Nu atât despre maimuţe este vorba în „Ouăle lui Tarzan”, cât despre om. Pentru că institutul de primatologie aflat în centrul filmului funcţionează ca o metaforă pentru fostul totalitarism comunist şi pentru prăbuşirea acestuia, fenomene ale căror urmări încă sunt vizibile. În fond, prima victimă a experimentelor radicale ale istoriei a fost omul. „Omul nou” – utopia comunismului.

Este paralela care traversează subteran de la un cap la altul extraordinarul documentar al lui Solomon, unul din cele mai bune filme româneşti ale anului.

„Ouăle lui Tarzan” va ajunge în cinematografe începând cu 6 octombrie, fiind distribuit de Micro Film.

28
/11
/19

CRONICĂ DE FILM După „Cealaltă Irina” (2009) și „Q.E.D.” (2013), regizorul Andrei Gruzsniczki revine cu un nou lungmetraj, „Zavera” (2019), o dramă minimalistă - dar și manieristă - despre un inginer constructor (Dorian Boguță) a cărui viață e dată peste cap de moartea celui mai bun prieten (Șerban Pavlu).

28
/11
/19

Organizat de American Independent Film Festival și Cinema „Elvire Popesco”, pe 30 noiembrie, Maratonul „Blade Runner” este o invitație în lumea a două filme cult.

27
/11
/19

CRONICĂ DE FILM Martin Scorsese revine cu voluptate la ce i-a fost cel mai drag: filmul cu gangsteri. Produs și lansat de Netflix, adică în afara limitărilor la durată impuse de o distribuție în cinematografe, „The Irishman” i-a permis veteranului regizor să se lăfăie într-o cronică a mafiei de aproape trei ore și jumătate.

23
/11
/19

10 filme internaționale proiectate în premieră la București, un juriu de excepție, 12 masterclass-uri și 2 workshop-uri cu specialiști în cinematografie și actorie, și voie bună fără limite!

21
/11
/19

CRONICĂ DE FILM După două filme ilustrative, fără forță, eșuate, „Poarta Albă” (2014) și „Fals tratat de mântuire a sufletului” (2018), nu aveam mari așteptări de la noul lungmetraj al regizorului Nicolae Mărgineanu, „Cardinalul” (2019), tot despre victimele comunismului. Filmul are însă câteva calități, fără a fi memorabil.

19
/11
/19

CRONICĂ DE FILM Primele două episoade din sezonul al treilea al miniseriei „Umbre”, produs de HBO și scris și regizat de Bogdan Mirică, arată mai bine decât primele două sezoane. Asta nu înseamnă că lipsesc de tot replicile teribiliste sau că narațiunea nu e tot simplistă. Doar că personajele sunt mai închegate.

15
/11
/19

“The Romanians: 30 Years of Cinema Revolution”, cel mai amplu program dedicat vreodată cinematografiei românești în Statele Unite ale Americii, care celebrează în 30 de filme trei decenii de cinema de după căderea regimului comunist, are loc la Film Forum din New York între 15 și 26 noiembrie 2019.

15
/11
/19

Serile de film de la Centrul Ceh se apropie de sfârșit, iar pe 18 noiembrie va fi proiectat penultimul documentar al ediției de toamnă, „Year Without Magor: Genius Cannot Be Faked” și în ziua următoare, pe 19 noiembrie, la Fiction Tuesdays, va rula „The Inheritance or Fuckoffguysgoodday”.

15
/11
/19

Serialele „Narcos”, „4 Blocks”, „O Doutrinador”, „Un gallo para Esculapio” și „El Lobista”, producții realizate în America Latină și Europa vor fi difuzate de postul TNT, începând cu 18 noiembrie. Serile de luni vor fi dedicate băieților răi și vor purta titlul generic de „Lunea Mafioților”.