Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre cei mai iubiţi actori s-a născut pe întâi ianuarie 1942, în satul Vişinelu, comuna Sărmaşu (Mureş) şi s-a stins din viaţă pe 12 martie 2008, în urma unui stop cardio-respirator, cauzat de o ciroză. După 1995, afcetta de moartea mamei sale, actorul a refuzat să mai joace în filme, ultimul său mare rol fiind „Pantazi”, din „Craii de Curtea-Veche.
Un articol de Petre Ivan|12 martie 2014
Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre cei mai iubiţi actori români s-a născut pe întâi ianuarie 1942, în satul Vişinelu, comuna Sărmaşu (Mureş) şi s-a stins din viaţă pe 12 martie 2008, în urma unui stop cardio-respirator. După 1995, afectat de moartea mamei sale, actorul a refuzat să mai joace în filme, ultimul său mare rol fiind „Pantazi”, din „Craii de Curtea-Veche.
)
Viaţa lui Ovidiu Iuliu Moldovan a fost marcată de pierderea prematură a tatălui său, luat prizonier de război şi omorât împreună cu alţi 40 de camarazi, de luptătorii lui Miklos Horthy.
Actorul a încercat toată viaţa să afle ceea ce s-a întâmplat cu părintele său, dar nu a reuşit. Din respect faţă de acesta, actorul şi-a luat numele „Iuliu”. Moartea mamei sale, survenită în 1995, i-a sfâşiat inima lui Ovidiu Iuliu Moldovan, astfel că după acest episod, s-a închis in el, s-a retras din viaţa publică, aparând ocazional pe scena Naţionalului şi în recitalurile de poezii eminesciene.
De atunci, a refuzat să mai joace în filme, ultimul său mare rol fiind „Pantazi”, din „Craii de Curtea-Veche”, al lui Mircea Veroiu. Era atât de închis în el încât nici măcar fratele său după mamă, regizorul Mircea Moldovan, nu a ştiut că are ciroză, ci doar că suferă de diabet .
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1964, la clasa profesorului Octavian Cotescu.
A debutat în teatru în anul 1965, cu rolul lui Mio, din piesa „Pogoară iarna” de Maxwell Anderson, pe scena Teatrului Naţional din Timişoara.
A jucat de-a lungul vremii în 42 de filme, printre acestea, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Castelul din Carpaţi”, „Misterele Bucureştilor”, „Horea”, „Secretul lui Nemesis” sau „Sosesc păsările călătoare”, dar şi în numeroase spectacole de teatru.
‘Destinul a făcut ca primul şi ultimul rol din Teatrul Naţional să le fi facut în regia lui Radu Penciulescu: in 1970, in “Regele Lear” şi în 2002, în “Celalat Cioran”.
Moldovan ramâne în memoria spectatorilor de teatru prin inegalabilul său Caligula şi prin rolurile făcute sub bagheta lui Andrei Şerban, fiind unul dintre monştrii sacri ai TNB care au jucat în aproape toate montările realizate de marele regizor român la Naţional în anii ’90.
Ovidiu Iuliu Moldovan i-a dat replica Leopoldinei Bălănuţă în “Medeea”, a fost un cuceritor Lopahin în “Livada cu vişini” şi a făcut un excelent rol de compoziţie, jucându-l pe Orsino în “Noaptea regilor” (după “A douăsprezecea noapte”).
În 2004, Ovidiu Iuliu Moldovan a fost distins cu Premiul Uniter pentru întreaga activitate
În 2008 i-a fost oferit post-mortem Ordinul „Steaua Romaniei”, în grad de cavaler.
Ovidiu Iuliu Moldovan a încetat din viaţă pe 12 martie 2008, un an în care cultura română avea să-i mai piardă pe Colea Răutu, Ilarion Ciobanu, Ştefan Iordache sau Dina Cocea.
Foto cu Ovidiu Iuliu Moldovan – Simion Buia şi Cinemagia – colaj foto
