Pablo Picasso – o poezie contopită pe pereții unui muzeu
https://www.ziarulmetropolis.ro/pablo-picasso-o-poezie-contopit%c4%83-pe-pere%c8%9bii-unui-muzeu/

TURISM CULTURAL Pablo Picasso a fost un artist spaniol a cărui viaţă a fost strâns legată de opera sa. Născut în Malaga la 25 octombrie 1881, este împreună cu Georges Braque fondatorul mişcarii cubiste.

Un articol de Ina Maria Stoica|30 octombrie 2018

rul Picasso și-a vădit talentul încă de la o vârstă fragedă, începând să realizeze primele picturi de la 8 ani. În anul 1896 își începe studiile la școala Beaux-Arts din Barcelona. În pictura timpurie își semnează picturile sub numele de Ruiz Blanco, nume care i-a aparținut tatălui său, profesor de desen la școala din Malaga, însă ajunge în cele din urmă să folosească numele mamei sale, Picasso.

Un muzeu al inocenței vădit de un spirit tămăduitor

Muzeul lui Picasso din Paris din cadrul Hotelului Salé este de o intimitate izbăvitoare. Trei etaje care găzduiesc o mare parte din arta și viața artistului de geniu se află pe strada Thorigny a Parisului în edificiul Hotelului Salé, ce a fost contruit pentru nobilul Pierre Aubert de Fontenay între 1656 și 1659 , îmbogățit la acea vreme din taxa pe sare.

Muzeul lui Picasso este o lume vădită dinspre interior către exterior, un muzeu de o muzicalitate intimă, a cărui forță clandestină răsună printre galeriile ce alcătuiesc o parte din arta lui Picasso de la Paris.

În anul 1904, Pablo Picasso se mută la Paris, în cunoscuta casă Bateau Lavoir din cartierul Montmartre, renumitul cartier parizian al pictorilor.

Parisul reprezintă de altfel tranziția pictorului dinspre pictura albastră, pictura îngemănată din sărăcie, foamete, suferință către așa numita perioadă roz, în care încep să predomine culorile deschise, luminoase, caricaturile.

Muzeul găzduiește aproximativ 400 de opere ale artistului, în ordine cronologică, fiecare etaj cu propria tematică: arta portretistică, sculptură, natură moartă, colecția personală de lucrări ale pictorilor, litografii, elemente din arta africană, iberică, care au reprezentat creuzetul operei.

Pictura lui Picasso reprezintă acel elan fluid contopitor dintre suferința și amărăciunea spiritului, dar și o fulgerătoare seninătate ce izvorăște din condiția artistului pe pânză.

Odată cu mutarea în Paris, Picasso începe să picteze inclusiv din imaginație, cu un interes aparte în ceea ce privește expresivitatea formei și a culorii.

Știință și Caritate – un crâmpei de intimitate și amărăciune

Science et Charité cunoscuta operă din perioada timpurie a pictorului, se află în muzeul din Paris. În timpul studenției de la Beaux-Arts acesta părea că se îndreaptă către un realism social. Contopind realitatea cu forța imaginației, pictorul dă naștere unui tablou de o forță răvășitoare: moartea surorii sale Conchita din 1895. În tablou, îl putem observa și pe tatăl acestuia, întruchipând un medic.

,,Aruncă un ochi pe această fereastră…Pictura pe care o privești a fost realizată de Picasso la doar 16 ani. Acesta a prezentat-o în cadrul unui concurs unde a câștigat o medalie. În spatele zidului, vei putea să descoperi numeroase studii preparatoare: observă-le și compară-le pentru a observa evoluția lui Picasso..”

O prietenie fotografiată în meandrele sufletului

Puțini cunoscut că Picasso a fost și poet. A reușit să îmbine convârșitor pictura și poezia, pictura lui fiind de cele mai multe ori văzută de către lentila critică despre o poezie pictată.

La momentul când artistul se afla în Nîmes, l-a cunoscut pe René Clair la Hotelul du Cheval Blanc. Conform mărturisilor acestuia, acesta l-a întâlnit prima dată într-o cameră mică, plină de oameni, întotdeauna în centrul atenției, râzând și cântând.

De-a lungul timpului, între cei doi s-a legat o prietenie strânsă. În cadrul muzeului din Paris există o corespondență între cei doi, dar și fotografiile realizate de René care îl întruchipează pe marele geniu cubist.

„Pentru mine, Picasso a fost ultimul om, mi-a trebuit câțiva ani să mă apropii de el, aproape că a devenit bunicul meu, a fost un magician și m-a învățat că fotografia este despre cum începi să te apropii de o imagine, ce să faci și ce să nu faci. El m-a inspirat să merg dincolo de ceea ce credeți că este în fața voastră.” (René Clair )



12
/11
/21

Este migrarea online o amenințare pentru arta contemporană? Metaverse-ul bate la ușă și, de data aceasta, nu ca spațiu versatil dintr-un roman cyberpunk. Facebook ne asigură că o simplă logare cu datele personale ne va așterne realitatea virtuală la picioare. Școala, muzeul și locul de muncă vor deveni accesibile de pe propria canapea. Întrebarea ar fi, însă: ne dorim cu adevărat asta?

02
/11
/21

Joi, 4 noiembrie, are loc la MNȚRplusC, în cadrul Muzeului Național al Țăranului Român (Str. Monetăriei nr. 3), deschiderea expoziției „Nu vorbim despre sclavie modernă”, cea de-a doua din seria „Politici ale non-acțiunii”, semnată de artista Nona Șerbănescu în colaborare cu curatorul Eugen Rădescu.

26
/10
/21

Școala de Valori a dat startul înscrierilor pentru cea de-a șaptea ediție a Burselor stART și pune la bătaie 30 de burse, cu o valoare individuală de 6.000 de lei. Acestea pot fi accesate de elevii care sunt la liceu, talentați la pictură, desen, muzică și artele viitorului (v-logging, blogging, scriere creativă, fotografie), care se pot înscrie pe baza unui portofoliu.

26
/10
/21

De astăzi, platforma www.muzeulabandonului.ro este activă. Se deschide, astfel, aleea către Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital și participativ. În această etapă a proiectului veți putea explora exteriorul clădirii muzeului și câteva dintre facilitățile proiectului. Interiorul și expozițiile muzeului vor fi disponibile în curând, alături de zeci de povești despre abandon, speranță, contorsionări și reveniri spectaculoase ale sufletului.

16
/10
/21

Răzbunare, dragoste și disperare, toate topite într-o singură flacără mistuitoare. Arii celebre, coruri tulburătoare, conflicte dramatice de neuitat, toate vă așteaptă în premiera spectacolului Norma de Bellini ce le va aduce pe scena Operei Naţionale Bucureşti între 21 şi 24 octombrie pe celebrele Elena Moşuc – Norma şi Ruxandra Donose – Adalgisa, alături de care va evolua tenorul Daniel Magdal – Pollione.

13
/10
/21

În luna octombrie, galeria neconvențională Celula de artă propune două exerciții de introspecție, la fel de necesare dar fiecare propunându-și scopuri și rezultate diferite. Artistul plastic contemporan Beaver expune lucrarea “exe cute”, o juxtapunere a grotescului cu gingășia până pe 14 octombrie iar între 15 – 30 octombrie în galerie se va putea vedea instalația imersivă “Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul..