Astăzi, pe 14 decembrie, Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte pe Sfântul Filimon, ocrotitorul artiştilor. PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a acordat un interviu pentru Ziarul Metropolis, în care a vorbit despre povestea de viaţă a Sfântului Filimon.
Un articol de Ziarul Metropolis|14 decembrie 2013
Astăzi, pe 14 decembrie, Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte pe Sfântul Filimon, ocrotitorul artiştilor. Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a acordat un interviu pentru Ziarul Metropolis, în care a vorbit despre viaţa Sfântului Filimon şi despre rolul teatrului în lumea creştină.
Timp de o lună, Ziarul Metropolis v-a prezentat în secţiunea „Memoria culturală“ mari poveşti despre mari actori dispăruţi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.
Ziarul Metropolis: De ce este supranumit Sfântul Filimon protectorul artiştilor?
Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul: Cu mai mulți ani în urmă, un grup de actori a cerut binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist pentru a numi un sfânt al Bisericii noastre ca ocrotitor al actorilor.
La solicitarea lor, Preafericitul Patriarh Teoctist a hotărât ca Sfântul Mucenic Filimon să fie ocrotitorul actorilor, având în vedere faptul că acesta a fost comediant, actor. Nu este ceva neobişnuit, se ştie că înainte de secolul XX fiecare breaslă avea un sfânt protector.
Cum a devenit acest om sfânt?
Acesta, după cum aminteşte şi sinaxarul zilei din 14 decembrie, „de credinţă elin şi cu meşteşugul comediant”, a primit botezul creştin şi a fost martirizat în timpul împăratului Diocleţian. Sfântul Mucenic Filimon era în vremea aceea comediantul păgân al cetăţii Tebaida Egiptului.
Acesta a fost de acord să îmbrace hainele unui creştin numit Apolonie şi să aducă jertfă idolilor în locul lui, ca să scape de persecuţia păgânilor, dar, îndată ce s-a îmbrăcat, în sufletul său a pătruns dragostea pentru credinţa în Hristos şi a devenit creştin. Pentru aceasta a fost și el supus multor chinuri.
Astfel, când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin şi săgetat, o săgeată s-a îndreptat spre cel care îl chinuia şi i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon i-a spus că se va vindeca dacă după sfârșitul său mucenicesc va lua ţărână de pe mormântul său și o va pune peste ochi. Apoi au fost tăiate capetele Sfinţilor Filimon şi Apolonie.
Conducătorul cetății, cel care îl chinuise pe acesta, s-a dus în ziua în care au fost îngropaţi sfinţii la mormântul Sfântului Filimon, a făcut cum îi spusese sfântul şi s-a făcut sănătos. Pentru aceasta a crezut şi el şi cei dimpreună cu el în Hristos şi s-au botezat. Când împăratul Diocleţian a aflat că cel ce conducea cetatea s-a făcut creştin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat cu lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât, şi l-a aruncat în mare.
Icoana Sfântului Mucenic Filimon
Ce evenimente a organizat Patriarhia Română, de-a lungul anilor, în memoria Sfântului Filimon?
De mai mult timp, la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, se săvârșește în data de 14 decembrie Sfânta Liturghie, la care participă mulți actori din Capitală, urmată apoi de slujba Parastasului pentru actorii și regizorii trecuți la cele veșnice.
În urmă cu 2-3 ani, la iniţiativa mai multor actori, s-a pictat la Mănăstirea Bistriţa olteană icoana Sfântului Filimon, aceasta aflându-se aşezată spre închinare la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.
Există o rugăciune specială pe care o fac artiştii, prin care îi cer ajutorul Sfântului Filimon?
Mulți dintre actorii și regizorii apropiați de Biserică , și nu sunt puțini, citesc Acatistul Sfântului Filimon și cei mai mulți și simt ajutorul acestui sfânt prăznuit de Biserica noastră pe 14 decembrie. De asemenea, cer ajutorul acestuia cinstind icoana sa.
Anul trecut, cu binecuvântarea Preafericitului părinte Patriarh Daniel, s-a imprimat pe suport electronic „Viaţa şi Paraclisul Sfântului Mucenic Filimon, ocrotitorul făuritorilor de spectacole“ (actori, regizori, scenarişti etc.) interpretat de corul Patriarhiei Române Evloghia, toate rugăciunile fiind rostite de Domnul Victor Rebengiuc.
Dumneavoastră sunteți şi un mare devorator de spectacole de teatru. Ce v-a impresionat în 2013?
Mai multe spectacole. Mă bucur că pe scenele teatrelor din București au început să apară din ce în ce mai mult spectacole cu mesaje creştine. Pe scenă este prezentă acum rugăciunea, este prezentă crucea, este prezentă icoana, înainte nici nu te puteai gândi la aşa ceva.
Îmi amintesc că înainte de Revoluţie, la Teatrul de Comedie, se juca o piesă care se numea „Turnul de Fildeş“, nu îmi amintesc nici autorul, nici regizorul. Textul era despre un conducător comunist, care dorea să le prezinte unor oficiali dintr-o ţară africană cum arată o familie comunistă model. De aceea, acesta o persecuta pe fiica lui, pentru că păstra în casă o icoană şi cu ocazia acestei vizite o pune să o ascundă.
Numai că, atunci când africanii vin în casă şi văd pe peretele de la intrare mai multe basoreliefuri din Africa, se închină acestora, pentru ca erau reprezentările zeilor lor. Era un mod subtil de a atrage atenţia la ce se întâmpla în vremea aceea în societatea noastră.
Se spune că pentru orice spectacol există un public. Şi de asemenea se ştie că unele spectacole au succes datorită actorilor care joacă în ele. Nici eu nu pot gândi altfel.
Mi-a plăcut foarte mult „Oscar şi Tanti roz“, cu Oana Pellea şi Marius Manole, în regia lui Chris Simion, „Crimă şi pedeapsă“ cu Marius Manole şi Vlad Logigan în regia lui Yuri Kordonski de la Bulandra, „Conu Leonida faţă cu reactiunea“, cu Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ în regia lui Silviu Purcărete la Naţional, „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria“, cu Doru Ana de la Teatrul Metropolis şi spectacolul independent „Black and White“, cu Daniela Nane şi Ionuţ Ionescu.
Aş vrea să vă spun că peste numai câteva zile, la Biblioteca Naţională, în data de 17 decembrie, va avea loc premiera primului spectacol creştin – o adaptare după Scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur către Diaconiţa Olimpiada.
Am convingerea că avem actori foarte buni, din păcate nu sunt solicitaţi atât cât ar trebui şi de aceea în rugăciunile mele zilnice pomenesc mai mulţi actori pe care îi cunosc sau pe care îi îndrăgesc.
