Probabil cea mai MARE colectie de pictura din lume: Un site creat sub forma unui „muzeu fara ziduri”
https://www.ziarulmetropolis.ro/probabil-cea-mai-mare-colectie-de-pictura-din-lume-un-site-creat-sub-forma-unui-muzeu-fara-ziduri/

 Toate tablourile din Marea Britanie din domeniul public – 210.000 de pânze pictate de 45.000 de artişti – vor fi grupate pe acelaşi site şi vor putea fi consultate printr-un simplu clic, aceasta fiind, fără îndoială, cea mai mare colecţie de pictură din lume.   Asociaţia Public Catalogue Foundation (PCF) a avut nevoie de zece ani pentru a […]

Un articol de Andrada Văsii|9 noiembrie 2012

 Toate tablourile din Marea Britanie din domeniul public – 210.000 de pânze pictate de 45.000 de artişti – vor fi grupate pe acelaşi site şi vor putea fi consultate printr-un simplu clic, aceasta fiind, fără îndoială, cea mai mare colecţie de pictură din lume.

 

Asociaţia Public Catalogue Foundation (PCF) a avut nevoie de zece ani pentru a construi cu ajutorul BBC acest uriaş muzeu virtual, denumit „Your Paintings” („Picturile Voastre”). În aceşti 10 ani, reprezentanţii PCF au străbătut Marea Britanie, ajungând până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, din Shetland până în insulele anglo-normande şi trecând prin arhipelagul Scilly, pentru a face recensământul tablourilor şi pentru a le fotografia.

„Regatul Unit al Marii Britanii posedă o colecţie foarte importantă de pânze, însă 80% dintre ele nu sunt expuse. Ele sunt depuse în muzee” care nu dispun de spaţiu suficient pentru a prezenta toate tablourile „sau în clădiri publice în care oamenii nu au acces”, afirmă Andy Ellis, directorul PCF. „Iar două treimi dintre ele probabil că nu au fost fotografiate niciodată”.

Aproximativ 100 de persoane au participat la acest proiect. A fost o muncă titanică. Pe lângă muzee, care i-au sprijinit în acest demers, reprezentanţii asociaţiei au vizitat universităţi, primării, edificii comunale, biblioteci, spitale, comisariate de poliţie, aducând la lumină inclusiv tablourile aflate în sălile ce nu pot fi vizitate, din pivniţe şi din poduri.

Ei au vizitat chiar şi o grădină zoologică, un far şi şcoli de artă, descoperind operele din tinereţea unor nume mari din pictura britanică, precum David Hockney.

Într-un spital londonez, ei au descoperit un tablou de Paolo Veronese. La primăria din Bristol, au găsit un uriaş triptic de William Hogarth, agăţat pe un zid, printre mii de computere şi fotocopiatoare. Într-un adăpost atomic construit în perioada Războiului Rece, au găsit un tablou de James Abott Whistler, depozitat acolo de primăria locală, care îşi are birourile deasupra.

Asociaţia şi-a concentrat atenţia asupra picturilor în ulei, în acril şi în tempera (pigmenţii sunt combinaţi cu ajutorul unui gălbenuş de ou, aceasta fiind o tehnică străveche). Acuarelele şi desenele erau prea numeroase pentru bugetul total alocat acestei operaţiuni – 6 milioane de lire sterline (7,5 milioane de euro) -, finanţată în majoritate prin donaţii private.

PCF nu a lăsat însă nimic la o parte: „Este un proiect democratic, care include toate operele, indiferent de calitatea sau de starea de conservare a lor, pentru a permite oamenilor să vadă integralitatea acestei colecţii. Ei sunt aceia care vor decide dacă le plac sau nu anumite opere. Nu cred că există un proiect echivalent în altă parte pe Glob”, a adăugat Andy Ellis.

Până la sfârşitul anului, toate cele 210.000 de tablouri recenzate vor fi expuse online pe site-ul creat de BBC, în care cele mai mari nume din pictură, precum Rembrandt şi Rafael, se vor afla alături de mii de alţi artişti necunoscuţi.

10% dintre aceste pânze nu au putut fi, de altfel, atribuite cu certitudine unor artişti. Multe dintre modelele din picturi sunt necunoscute.

Pentru a „finaliza acest puzzle”, asociaţia britanică va apela la o serie de experţi de artă, însă a cerut şi ajutorul publicului pentru a „eticheta” tablourile.

„Oamenii pot, de exemplu, să recunoască un strămoş sau pe primarul unui oraş” într-o astfel de pânză, explică Andy Ellis, un fost finanţator al unei echipe de fotbal, care a devenit pasionat de artă şi se gândeşte deja la etapa următoare: să lărgească acest proiect şi în domeniul sculpturii.

„Aceasta este concretizarea cea mai desăvârşită a visului lui Malraux”, afirmă directorul Academiei regale britanice de arte, Charles Saumarez Smith, într-un comentariu postat pe site-ul proiectului „Your Paintings”. Scriitorul André Malraux a descris, în Franţa postbelică, viziunea sa „Un musée sans murs”, ce ar putea fi inventată cu ajutorul „magiei” artei fotografice.

 

 

Sursa: Mediafax

05
/02
/17

În cadrul VAULT Festival 2017, în perioada 8-12 februarie, Atelier Studio Theatre şi Institutul Cultural Român prezintă la Londra premiera britanică a cunoscutei piese a lui Matei Vişniec „Şi cu violoncelul ce facem?”

03
/02
/17

Marele Bal al Operei din Cluj Napoca va avea loc, în acest an, pe 4 martie 2017, la un sfert de secol, de la prima ediţie. Eveniment unic de impact național, amplă manifestare cultural-artistică polivalentă şi gală dedicată valorii, devenit tradiţie la Cluj, Marele Bal al Operei ajunge la cea de-a XXII-a ediţie.

03
/02
/17

Universitatea de Arte din Târgu-Mureș și Teatrul Nottara, în colaborare cu Institutul Italian de Cultură din București, prezintă miercuri, 8 februarie 2017, de la ora 19:30, în sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara, spectacolul-lectură Dama de cupă de Gianni Spezzano, piesa câștigătoare a Concursul European de Dramaturgie PopDrama.

03
/02
/17

Teatrul Tineretului are plăcerea de a anunța cea dintâi premieră a anului 2017: Un stejar de Tim Crouch, regia Bobi Pricop. Reprezentațiile vor avea loc cu participarea extraordinară a actorilor Claudiu Bleonț și Ana Ciontea, în zilele de sâmbătă, 4 februarie, și duminică, 5 februarie, de la ora 19.00.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

Ștefan Bănică dă viață unui nou personaj fascinant din galeria dramaturgului Neil Simon, Jake, singurul rol masculin din piesa “Jake și femeile lui”. Piesa este regizată de Claudiu Goga, iar din distribuție fac parte: Carmen Tănase, Anca Dumitra, Andreea Vasile, Luminița Erga, Ada Galeș, Diana Roman, Nadiana Sălăgean, Roberta Mitache – femeile care populează lumea reală și imaginară a lui Jake, interpretat de Ștefan Bănică.

02
/02
/17

Călin Goia, solistul trupei Voltaj, a postat pe pagina de Facebook a formaţiei un videoclip în care cântă despre România, în contextul protestelor care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, notează. Artistul face o numărătoare inversă a celor 10 zile în care ordonanţele de urgenţă adoptate marţi de Guvern mai pot fi contestate.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.