„Românul nebun”
https://www.ziarulmetropolis.ro/romanul-nebun/

Aşa îl socoteau englezii pe inginerul Gogu Constantinescu (1881-1965), în ajunul Primului Război Mondial. Pricina era puzderia de aplicaţii, inovaţii şi proiecte cu care genialul inventator venea în lumea tehnică a Marii Britanii.

Un articol de Georgeta Filitti|14 martie 2017

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE S-a născut la Craiova, a urmat Şcoala de Poduri şi Şosele la Bucureşti și mintea sa creatoare a gândit încă din adolescenţă, pe la 1896, un calculator, acţionat cu o manivelă, ca s-o ajute pe sora lui la matematică. În 1904 demonstrează eficienţa folosirii betonului armat (între altele, reducea cu 30% costurile de construcţie) şi Cazinoul şi moscheea din Constanţa, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace stau mărturie în acest sens. Face primele poduri în arc. Apoi, în colaborare cu inginerul Tiberiu Eremia, ridică alte cinci poduri pe Siret.

Descoperirea că sunetele pot transmite energia după modele matematice din domeniul electricităţii, cu aplicaţiile practice subsecvente: reducerea vibraţiilor, realizarea sondajelor petrolifere cu ajutorul sunetelor, construirea perforatoarelor silenţioase i-a adus o faimă bine meritată. Apoi compresibilitatea lichidelor şi stocarea energiei astfel generate a fost altă noutate cu uimitoare aplicaţii practice: arme de calibru greu fără foc şi mitraliere silenţioase etc, pe care contemporanii săi le-au privit o vreme cu reticenţă. Colaborarea încercată cu Edison, în SUA, a eşuat. Pare aproape de necrezut şi totuşi desoperiri care revoluţionau tehnica existentă au fost ignorate cu bună ştiinţă nu doar de teama noutăţii ci şi a concurenţei.

Industrii întregi se vedeau ameninţate ori silite să se restructureze din temelii. Dar un factor care, din nenorocire, a propulsat totdeauna noutăţile, şi anume războiul, de data aceasta şi-a vădit eficienţa: Gogu Constantinescu, cu un dispozitiv de tragere printre paletele elicei, indiferent de turaţie, a putut să doteze cu mitraliere, în timpul Primului Război Mondial, avioanele englezeşti şi americane.  Antrepriza lui, Constantinescu Fire Control Gear, a echipat astfel 50 000 de aparate ale Aliaţilor, conferindu-le o superioritate tehnică incontestabilă asupra nemţilor. A fost un fapt recunoscut de armata britanică. În mod paradoxal însă, descoperirilor inginerului român nu li s-a acordat recunoştinţa cuvenită şi, mai grav, nu au fost transpuse în practică la scară generală. Teoria sonicităţii, cartea care l-a consacrat ca unul din cele mai luminate spirite ale lumii, a fost scoasă la Londra în doar 150 de exemplare şi socotită „document secret”.

În 1919, românii şi-au amintit de compatriotul lor şi, într-un moment de entuziasm, au întemeiat Compania sonică. Fără fonduri, fără susţinere din partea statului, n-a rezistat. La fel a eşuat și încercarea de modernizare a căilor ferate române, într-o colaborare cu N. Malaxa, prin folosirea convertorului de cuplu. Tot această invenţie, aplicată automobilelor obişnuite, le făcea lesne de condus şi de către copii. Să spunem că e o cutie de viteze automată pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectele inerţiei maselor în mişcare.

Nici contractele cu General Motor în SUA n-au avut o soartă mai bună: gigantul industrial le-a reziliat (era vorba de motorul diesel cu injector sonic), de teama reînceperii de la zero a industriei automobilistice.

În ciuda inerţiei factorilor de decizie din Anglia, unde savantul se stabilise încă din 1910, din SUA sau România, acesta a continuat să creeze iar brevetele sale, cca 400, au fost parţial patentate în Anglia, Austria, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, România, SUA ş.a.

Hidroglisorul, conceput în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru anihilarea submarinelor germane (o combinaţie avion-barcă) a fost primit cu aceeaşi rezervă. Ideea au reluat-o, materializând-o, ruşii, în 1970.

Gogu Constantinescu rămâne, la scară mondială, exemplul tipic al geniului în dispută cu contemporanii opaci. Cartea sa Oameni de stat versus ingineri (1949) ilustrează cel mai bine această realitate. Membru al Academiei Române, catalogat de englezi printre cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa (Marconi, Edison, Einstein ş.a.), omagiat post mortem, când şi când, ca să se acopere tematica vreunui eveniment monden, Gogu Constantinescu rămâne până astăzi mintea strălucitoare ale cărei sclipiri n-au fost puse în totalitate în valoare de teama demolării unor industrii, a pierderii profitului de către atâţia capitalişti veroşi.



05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.

30
/04
/14

Ștefan Iordache spunea despre George Constantin: „Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce care te lăsa, ca să spun aşa, fără grai”. Valeria Seciu adăuga: ,,La George până şi clişeul era ceva bogat.” Discret cu lumea sa personală, zgârcit în mărturii despre creaţia sa, George Constantin a fost un actor uriaş. În 40 de ani de teatru, a dăruit publicului ceea ce era mai important din fiinţa sa.

23
/04
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

17
/04
/14

MEMORIA CULTURALĂ Pe 17 aprilie 2014 se împlinesc 50 de ani de la dispariţia lui George Vraca (1896-1964). Copilul care fugea de acasă şi care era educat de nuieluşa învăţătorului îşi schimbă destinul de student la Agronomie şi devine unul dintre cei mai mari actori din România.

07
/04
/14

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri și pe scenă, şi la televizor, şi acasă; N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilință; Mă oprește lumea pe stradă și îmi zice - ne e dor de el” - Oana Pellea despre Amza Pellea, artistul care ar fi împlinit, astăzi, 83 de ani.