Un spectacol puternic, regizat de Catinca Drăgănescu în care se râde şi se plânge. Un text foarte bun şi trei actriţe de excepţie: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu şi Valentina Zaharia. Mergeţi la teatru!
Un articol de Corina Dima|1 noiembrie 2017
Înainte. Premisele posibile mersului la teatru.
Până să te mobiliezi să mergi la teatru, consulţi informaţiile din program şi nu prea ştii ce să zici, parcă nu te trage aţa, stai în cumpănă dacă să mergi or ba.
Subiectul: migraţia motivată de sărăcie, românii ce pleacă să muncească în Italia
Numele piesei: ’’Rovegan’’
Numele teatrului: Centrul de Teatru Educațional Replika
Distribuţia: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia
Text şi regie: Catinca Drăgănescu.
Premisele nu sunt din cele mai fericite: posibil ca subiectul sa nu atragă prea tare (iar sărăcie, iar tristeţe, ar putea spune unii!), numele piesei sună ciudat; poate numele menţionate, ale actriţelor şi numele regizoarei, să atragă atenţia.
Şi ce să vezi?! Judecata de acasă nu se potriveşte deloc cu cea din târg!
După ce ai văzut spectacolul
‘’Rovegan’’ este o piesă de teatru extrem de vie, fresh, o împletitură dintre amuzant, hilar dar şi sfâşietor, apăsător. Un text foarte bun (inspirat de cartea Lilianei Nechita „Cireşe amare” şi realizat în urma unei ample documentări desfăşurate în localităţi din judeţul Vaslui), trei actriţe foarte bune şi o regizoare (care semnează şi textul final) foarte iscusită.
Un teatru nou, care explorează din belşug cuvintele, pe mai multe paliere (pronunţie, reprezentare, înţelesuri, mijloc de expresie) – prin regionalism, alăturări neaşteptate de cuvinte, accente de silabe în contexte amuzante, dialecte, pronunțări ‘’defectuoase’’ prin deformarea unor sunete (stilul behăit cu multe ‘’e’’-uri, sau vorba moldovenescă, cu accent italian), graiuri molcome sau repezi şi multe asemenea.
Spectacolul diminuează importanţa scenografiei: o scenă goală cu trei scaune şi un ecran în spate, pentru proiecţie. Dar jocul actriţelor umple întregul spaţiu, al scenei, al sălii, al spectatorilor. Transmit, vibrează, energizează întreaga audienţă.
Povestea este construită cu minuţiozitate de cele trei personaje care se transformă, pe rând, în povestitor şi personaje, într-o succesiune alertă în care întâmplările se croiesc, se rotesc, se contopesc, se rostogolesc şi vin peste tine. Actriţele se transformă în nenumărate personaje, cântă, dansează, aleargă, suspină, râd sau plâng.
Urmând traseul unui basm contemporan, spectacolul prezintă personajele principale sub forma poveştii caprei cu trei iezi, acestea chiar fiind asemuite unor capre. Mama-capră îşi lasă acasă odraslele singure şi pleacă ‘’la pădure’’, în lume, în Italia, ca să facă rost de bani. <<O mamă trebuie să fie model. Educă. Hrăneşte. Produce. Iubeşte.>>
Mihaela Teleoacă întruchipează mama puternică şi sensibilă, plină de compasiune, capabilă de sacrificiul suprem, să muncească până la epuizare pentru cauza ei. Deseori cu lacrimi în ochi (la propriu), actriţa se transfigureză şi ne transfigurează. Gesturi mici din viaţa de zi cu zi, cuvinte puţine, mângâieri, tăceri sau suspine, transmit o energie covârşitoare. Şi multă muncă. Pentru a descrie puterea şi durerea mamei nu poţi găsi cuvintele potrivite, ele sunt prea puţine şi mult prea firave.
Actriţele Silvana Negruţiu şi Valentina Zaharia, de asemenea, fac un joc extarordinar, creionat cu multe detalii, dând glas unor extreme, de la un minut la altul, accentuând valoarea jocului actoricesc, prin diversitatea personajelor pe care le însufleţesc. Cele trei actriţe fac o echipă excelentă împreună iar piesa are o cursivitate deosebită şi coerenţă, tocmai datorită jocului articulat şi bine dozat al acestora.
Simbolul ‘’caprei’’ e subiect de maxime şi zicători pe tot parcursul piesei: ‘’capra e vaca omului sărac’’, ‘’capra carpatină română e pentru carne’’, ‘’capra e o investiţie pe termen lung’’, ‘’capră, capră, dar brânza e pe bani’’.
Poveştile se succed cu repeziciune, întâmplările te iau prin surpindere şi vezi cum mama sacrifică tot, până la epuizare şi înjosire. În paralel, puii cresc singuri şi caută alinare în situaţii controversate (‘’mai bine bătută în Diaspora’’, cadouri scumpe oferite de vreun italian bătrân şi bogat etc.). Şi vezi cum legătura dintre capră şi iezi se destramă treptat şi se pierde, cântecul mamei-capre (altă dată recunoscut de la primul cuvânt) nu mai este recunoscut de puiul cel mic. Distanţa schimbă relaţiile, îndepărtează şi transformă familia.
Piesa culminează, în final, când după povestea caprei cu iezii săi, sunt proiectate câteva imagini din satul Negreşti. Ficţiunea continuă cu realitatea. Crudă. Cuvintele copiilor se înfig precum pumnalele ‘’Ne ajută cu bani dar e şi rău fără ea. Deocamdată e greu fără ea dar o să fie bine.’’
Comentariile sunt de prisos, ochii copiilor spun totul.
O piesă de teatru musai de văzut atât prin forţa poveştilor cât şi prin valoarea regiei (Catinca Drăgănescu) şi a actriţelor (Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia) care dau viaţă unui text greu, construit cu pricepere.
Piesa Rovegan a fost cuprinsă în selecţia ’’Platformei Internaționale de Teatru București’’ ajunsă la ediţia cu numărul patru. Evenimentul a avut loc în perioada 12-15 octombrie 2017 la ARCUB-Gabroveni și Point Art Hub, fiind produs de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, cu sprijinul Institutului Francez, al AFCN şi al UNITER. Subiectul acestei ediţii a propus publicului introspecţia, ce înseamnă Europa şi ce înseamnă aderarea României la spaţiul european, cu 10 ani în urmă. Spectacolul a fost inclus și în selecția Festivalului Național de Teatru (20-30 octombrie, București).
Foto: web-site Centrul Replika
ROVEGAN
Text: Catinca Drăgănescu
Regia: Catinca Drăgănescu
Video & documentare: Alexandra Dincă, Vlad Bȋrdu, Ionuţ Popescu
Muzica: Alexei Turcan
Distribuţia: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia.
