„Royal Fashion” duminical
https://www.ziarulmetropolis.ro/royal-fashion-duminical/

,,Royal Fashion”, spectacolul companiei Passe-Partout, adună o suită de scenete care refac, în limbajul dansului şi pantomimei, în ritm de muzică clasică şi modernă, etape ale istoriei lumii.

Un articol de Andrei Crăciun|30 iunie 2014

Nu mă aflu printre cei care îndrăznesc să creadă că poți lăsa cuvintele deoparte când cauți viața, ca timp, faptă și idee. Iată-mă deci așteptând cu neîncredere în Sala Studio a Teatrului Național din București, plină până la refuz, începerea unui spectacol în limbaj non-verbal, un altfel de teatru zice-se, o nouă reprezentație a companiei Passe-Partout, condusă de Dan Puric.

Iritat nu doar de parfumurile la modă, amețitoare, ale doamnelor în relativă etate, oricare va fi fost aceasta modă la vremea tinereții lor, ci și de zgomotul bârfei cotidiene pe care acestea o practică cu eleganță, conchid că prin numărul cuvintelor se poate măsura bogăția limbajului dar nu și forța lui. Am ajuns la “Royal Fashion” în București.

Un jurnalist față cu istoria

Compania Passe-Partout susține reprezentații din 1999, conturându-și o identitate centrată pe credința că teatrul este o comunicare ce merge dincolo de cuvânt. Se utilizează dansul, în toate formele acestuia, de la ritmurile de step la balet și dans de stradă, se forează în tăcere, ca stare, prin pantomimă. Se naște un teatru care de aproape cincisprezece ani a impresionat importante scene ale lumii.

Jurnalistul acceptă evidențele reci ale elegantului volum de prezentare a companiei, achiziționat la intrarea în teatru, așteptând însă să verifice el însuși cazul.

Modă și istorie, idee și artă

Spectacolul începe. Zgomotul produs de o mitralieră revoluționară însoțește proiecția unor imagini ce trimit la destinul tragic al Romanovilor, la moartea violentă a unei lumi dar și la nașterea uneia noi. Asemeni istoriei, moda este un lung șir de atentate la identități anterior bine definite. Există o istorie a modei dar reversul nu este valabil.

Istoria nu este tocmai o modă: fie ele roșu-sângeros, verde-violent, portocaliu-democratic, revoluțiile germinează îndelung în societate, fiind cel mult potențate într-un “atelier de creație”. Iar Dan Puric își asumă rolul de artist angajat în societate. Militează prin cuvinte în afara scenei, adeseori prin ceea ce criticii au denumit “delir misticoid”. Dar granițele între omul public, actorul, directorul de companie de teatru cu siguranță nu sunt ușor de trasat.

royal fashion

,,Royal Fashion” adună o suită de scenete care refac, în limbajul dansului și pantomimei, în ritm de muzică clasică și modernă, etape ale istoriei lumii: regalitatea franceză sau rusă și grandoarea curților, farmecul unui turnir în care cavalerii concurează pentru inima prințeselor. Vedem și un Napoleon subjugat de a sa Josephine, imperialismul cucerind Europa.

Revoluția din Octombrie și instaurarea bolșevismului este un subiect asupra căruia se revine de-a lungul spectacolului, prin momente ce introduc ideea de disoluție și dispariție a unei lumi idilizate a regalității. Ca format, unii dintre spectatori au identificat o serie de asemănări cu modul în care Mel Brooks a abordat în a sa “Istoriei a lumii – Partea I” o tematică similară.

Ca fond, intențiile lui Dan Puric sunt cu totul și cu totul altele, într-un spectacol închinat acelor atribute ce au definit ideea de regalitate: eleganță și echilibru, armonie și calitate. Iar costumele Doinei Levintza nu poți să nu le apreciezi ca fiind într-un perfect acord cu viziunea scenaristului și regizorului.

Adevărații eroi

Revoluțiile își devorează cel mai adesea făptuitorii. Iar dacă trupa lui Dan Puric face o revoluție în teatru noi nu trebuie să uităm artiștii săi. Actorii – dansatorii, cei care fac posibilă o reprezentație de această natură, se înalță deaspura oricărui partizanat de idei, în atemporalitate, dincolo de regalitate, imperialism sau bolșevism.

Ei sunt adevărații eroi, în povești care capătă forță prin prestația lor. Stăpânesc excelent scena, sunt armonios conectați la ritmul muzicii lui Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven sau … Bodyrockers – “I like the way you move” poate fi considerată o apreciere brutal de modernă, sintetizând însă și ea acea stare în care simti că arta te poate înalța dincolo de timp și spații culturale.

Final de lume și spectacol

În flăcări, trenul istoriei a ajuns într-o gară ce avea să se dovedească decisivă pentru secolul al XX-lea, Revoluția din Octombrie. Spectacolul se încheie pe fondul muzical al melodiei lui Sting – “Saint Agnes and the Burning Train”. Tensiunea de final se eliberează prin aplauzele unei săli fermecate. Limbajul gesturilor nu este suficient, “Bravo!” devine din șoaptă un strigăt entuziast.

Sursele nu s-au înșelat, jurnalistul confirmă: compania aceasta de dans reprezintă unul din acei piloni pe care România se poate sprijini, tinzând spre redobândirea unui echilibru, în plina sa derivă identitară. Dan Puric rămâne, așadar, genial în viziunea sa despre lume, atunci și numai atunci când folosește limbajul non-verbal.

Foto din spectacolul Royal Fashion: Tomoaki Minoda

26
/05
/17

„Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”, era crezul său, iar pana care-i țâșnea din suflet își trage seva din lumea penală a ocnelor siberiene, unde a fost încarcerat cu lanțuri la picioare. Ridicat la rangul de mari gânditori, titanul literaturii ruse a crezut până în ultima clipă a vieții sale că lumea se va salva prin frumusețe.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

26
/05
/17

Cum vii dinspre Hala Traian către Piața Unirii, pe Calea Călărașilor – la numărul 55 – este La Scena. Un local prietenos, cu o curte primitoare și o sală de teatru la etaj, situat chiar la stradă. La doi pași de Centrul Vechi al Bucureștiului, această sală a Teatrului Arca, înființat prin Fundația Culturală ParteR, este unul dintre primele spații neconvenționale în care, la începutul anilor 2000, tinerii artiști creau spectacole și jucau teatru, atrăgând în proiectele lor îndrăznețe actori consacrați precum Valeria Seciu, Victor Rebengiuc ori Șerban Ionescu. Făcând un salt rapid în timp – ca într-o poveste SF – acesta este și locul care găzduiește duminică, pe 28 mai, a doua reprezentație a Cenușăresei. Primul musical produs de Compania Pelerin, în regia lui Bogdan Tudor Pelerin și pe muzica lui Zeno Apostolache Kiss, este o premieră și pentru La Scena, fiind primul spectacol pentru copii care se joacă aici. 

26
/05
/17

Într-o zi de 26 mai se stingeau din viaţă doi mari actori români: Ștefan Bănică, în 1995, şi Jean Constantin, cincisprezece ani mai târziu. Despre Bănică se ştie că era nu doar un actor uriaş, ci şi un foarte apreciat cântăreţ/lăutar, printre cele mai celebre piese muzicale ale acestuia numărându-se: „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Hei, coșar, coșar” și „Astă seară mă fac praf”.

26
/05
/17

În perioada 27 mai-3 iunie 2017, Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca organizează cea de a XIV-a ediție a Festivalul Absolvenților „Galactoria”. În cele 8 zile vor avea loc spectacole de teatru susținute de absolvenții școlii și workshopuri conduse de invitații Galei.

26
/05
/17

Prima ediție a LIM – Less is More, platforma europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat continuă să se desfășoare prin două evenimente importante, ambele organizate în România: cel de-al doilea Workshop din seria LIM și prezentarea celor 16 proiecte selecționate, în fața unui public specializat, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

25
/05
/17

Cea de-a zecea ediție a festivalului TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, organizat de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara, este în plină desfășurare.

25
/05
/17

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toți voiam să dăm cele mai deștepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greșea, omenește.

25
/05
/17

„Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), va fi lansat miercuri, 7 iunie 2017, ora 11.00, la Sala Symposium a Bibliotecii Naționale a României, în prezența unor importante personalități din mediul cultural și academic, precum și a Ministrului Culturii, dl. Ioan Vulpescu.

25
/05
/17

În 1977, nimeni auzise despre săbii laser, jedi sau bikini de cupru, și oamenii nu se salutau încă cu formula ''Forța fie cu tine''. Însă, lucrurile erau pe cale să se schimbe - George Lucas, un tânăr regizor de 33 de ani, pregătea cel de-al treilea film al său, o saga intergalactică despre lupta dintre bine și rău avându-l în prim-plan pe Luke Skywalker, un băiat fermier cu un trecut vag. În urmă cu 40 de ani, într-o zi de 25 mai (1977) avea loc loc premiera filmului Războiul stelelor, în regia lui George Lucas, una dintre cele mai de succes pelicule din istorie.

25
/05
/17

O retrospectivă de patru filme clasice realizate de mari regizori ai celebrului Nou Val ceh va putea fi văzută, cu susţinerea Centrului Ceh, la cea de-a patra ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara.

24
/05
/17

Corespondenţă de la Cannes: În "The Square", regizorul suedez Ruben Östlund ia peste picior mai multe subiecte dintr-o societate civilizată: echitatea socială și raporturile de putere între indivizi, limitele libertății de expresie, lumea publicitară și efectele perverse generate de media, arta contemporană și artists talk(s).

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

24
/05
/17

Concertmaistrul Filarmonicii din Viena, Volkhard Steude, poate fi din nou ascultat de publicul din România. Pe o pe o vioară Antonius Stradivarius 1714, care i-a fost pusă la dispoziție de Banca Națională a Austriei, violonistul va interpreta binecunoscuta și îndrăgita Sonată Nr.9 în La major, op.47 –Kreutzer de Beethoven, dar și alte două sonate compuse de doi dintre marii B din istoria muzicii: Beethoven și Brahms.